”Pentru crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a cântecului american”, cântărețul Bob Dylan a primit în 2016 Premiul Nobel pentru Literatură. Desigur, vă veți fi întrebat, ca toată lumea, ce are cântecul (oricare ar fi valoarea lui) cu literatura? Ei bine, nu sunteți singurii care ați rămas cu un mare semn de întrebare. Adevărul este că BOB DYLAN este recunoscut în întreaga lume pentru prestația sa artistică și merită apreciere. Dar de aici și până la Nobelul pentru literatură (pe care, iată, Mircea Cărtărescu îl ratează de fiecare dată, deși se află mereu pe lista scurtă), e totuși cale lungă.
Dar să vedem CINE ESTE BOB DYLAN?
Robert Allen Zimmerman – Bob Dylan – s-a născut pe 24 mai 1941 în Duluth, Minnesota, Statele Unite, și este muzician, cântăreț, compozitor, poet american și artist vizual. Se trage dintr-o familie de emigranți evrei din Ucraina și Lituania de astăzi. Crescut într-o atmosferă familială prielnică artei, Dylan a început încă din școală să-și manifeste talentele, punând bazele unor trupe, scriind melodii și versuri inspirate din viața proprie, din convingerile sale religioase sau pe teme legate de viață. Dylan a început să cânte și să compună muzică încă de la o vârstă fragedă. În adolescență, s-a implicat în scena muzicală folk din orașul său natal și a cântat în diverse cluburi și cafenele. În 1961, Dylan s-a mutat în New York City, unde a devenit o figură centrală în renașterea muzicii folk din acea perioadă. Unul dintre modelele sale a fost Buddy Holly, pe care cântărețul îl amintește în materialul audio publicat pe site-ul Organizației Nobel (click aici). Merită să vă luați 27 de minute pentru a-l asculta!
Primul său album, intitulat „Bob Dylan”, a fost lansat în 1962. Acesta conținea piese originale și cântece tradiționale folk. Dylan a devenit cunoscut pentru versurile sale poetice și cu ecou social, care abordau teme precum drepturile civile, războiul și protestul împotriva injustiției. Albumele sale ulterioare, cum ar fi „The Freewheelin’ Bob Dylan” (1963) și „The Times They Are a-Changin'” (1964), l-au consacrat ca pe un lider al mișcării protestatarilor americani. Este considerat unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX și este recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la muzica folk și rock.
Și totuși…
Opiniile contra lui Bob Dylan variază și pot fi subiective, în funcție de gusturile și preferințele individuale. Câteva argumente aduse de criticii săi sunt legate de:
Stilul vocal: Unul dintre cele mai comune aspecte criticate la adresa lui Bob Dylan este stilul său vocal distinct, uneori considerat neconvențional sau chiar neplăcut de către unii ascultători. Unii susțin că vocea sa răgușită și tonul său particular pot fi dificil de apreciat sau înțeles.
Calitatea interpretării live: Există critici care afirmă că Bob Dylan nu a fost întotdeauna consecvent în ceea ce privește calitatea interpretărilor sale live. Unii consideră că prestațiile sale scenice au fost lipsite de energie sau că a avut probleme în a transmite emoția și intenția versurilor sale în timpul concertelor.
Complexitatea versurilor: Deși mulți admiratori ai lui Bob Dylan apreciază abilitatea sa de a scrie versuri profunde și înțepătoare, alții consideră că acestea pot fi prea abstracte sau dificil de înțeles. Unii critici argumentează că Dylan s-a folosit de simboluri și metafore într-un mod excesiv, ceea ce face ca mesajul său să fie inaccesibil sau ambiguu.
Originalitatea creativă: Există critici care susțin că multe dintre melodiile și versurile lui Bob Dylan sunt inspirate sau chiar preluate din alte surse. Acuzațiile de plagiat sau influență excesivă asupra altor artiști sunt aduse în discuție în acest sens.
Evitarea interviurilor și a recunoașterii premiilor: Bob Dylan este cunoscut pentru evitarea interviurilor și pentru modul în care își gestionează aparițiile publice. Unii critici susțin că aceasta poate fi interpretată ca o lipsă de respect față de fanii săi și față de industria muzicală, iar absența sa de la ceremonia de acordare a premiului Nobel pentru Literatură a stârnit controverse și nemulțumire.
„…un tânăr ciudat pe nume Dylan,
cu o voce ca nisipul și lipiciul.
Unele cuvinte aveau o răzbunare veritabilă,
care ne puteau imobiliza la podea.
A mai strâns câțiva oameni,
și a băgat frica în și mai mulți.”
– David Bowie (Cântec pentru Bob Dylan)
Bob Dylan page on twitter
Desigur, aceste opinii sunt subiective și că Bob Dylan are, totodată, mulți fani și admiratori care apreciază contribuția sa în muzică și în lumea literaturii. După apariția volumului său memorialistic, ”Chronicles. Volumul întâi”, Dylan a fost și mai mult văzut ca un artist multitalentat, pentru că această carte a oferit o nouă perspectivă asupra legendarului artist și a contribuit la înțelegerea mai profundă a experiențelor și a motivațiilor sale în cariera sa muzicală.
Una dintre caracteristicile remarcabile ale „Chronicles” (care acoperă perioada de la nașterea sa în 1941 până la sfârșitul anilor 1960) este faptul că Dylan nu urmează cronologic faptele, ci alege să exploreze diferite perioade ale vieții sale într-un mod non-linear. Cartea prezintă episoade semnificative din copilăria și adolescența sa, precum și primele sale încercări de a-și construi o carieră muzicală în orașele din New York și Minnesota. Dylan oferă, de asemenea, detalii despre perioada în care a fost implicat în mișcarea folk și despre inspirațiile și influențele sale muzicale. „Chronicles”, publicată pe 5 octombrie 2004, de Simon & Schuster, oferă o imagine intimă a gândurilor și emoțiilor lui Dylan, cât și o perspectivă asupra procesului său creativ. El descrie modul în care a compus cântecele sale celebre și explorează influențele literare și muzicale care l-au inspirat în crearea operei sale. Cartea a primit recenzii elogioase din partea criticilor și a devenit un bestseller,
Cum stă treaba cu premiul Nobel pentru literatură?
Marele absent de la ceremonie a fost chiar… Bob Dylan.
Artist: Jens Fänge Calligrapher: Annika Rücker Book binder: Leonard Gustafssons Bokbinderi AB Photo reproduction: Lovisa Engblom Copyright © The Nobel Foundation 2016/ https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2016/dylan/diploma/
- Conflicte cu programul oficial de concerte: Dylan avea o programare încărcată și era în turneu în momentul acordării premiului Nobel. Acesta a fost în mijlocul unei serii de concerte și s-ar fi putut confrunta cu dificultăți în a-și reorganiza programul sau în a se deplasa la ceremonie.
- Preocuparea pentru independența artistică: Dylan este cunoscut pentru independența sa artistică și pentru faptul că evită presiunile sau convențiile industriei muzicale. Unii susțin că absența sa de la ceremonie ar putea fi o manifestare a refuzului său de a se conforma unor așteptări sau de a primi recunoaștere oficială.
- Dificultăți în fața publicului și a presei: Dylan a evitat adesea interviurile și a avut o relație tensionată cu presa. Participarea la o ceremonie prestigioasă, în care ar fi trebuit să vorbească în fața unei audiențe mari și a mass-mediei, ar fi putut fi un motiv de disconfort sau de anxietate pentru el.
Desigur, speculațiile rămân la nivel de ipoteze și nu există informații concrete despre motivele exacte ale absenței lui Bob Dylan de la ceremonia de acordare a premiului Nobel pentru Literatură.
Banquet Speech – Discursul cu ocazia Banchetului Nobel, ținut la Primăria din Stockholm, pe 10 decembrie 2016, a fost susținut de ambasadorul Statelor Unite în Suedia, Azita Raji.
”Bună seara, tuturor. Transmit cele mai calde salutări membrilor Academiei Suedeze și tuturor celorlalți distinși invitați prezenți în această seară!
Îmi pare rău că nu pot fi alături de voi în persoană, dar vă rog să știți că sunt, cu siguranță, alături de voi în spirit și că sunt onorat să primesc un premiu atât de prestigios. A primi Premiul Nobel pentru Literatură este ceva ce nu mi-aș fi putut imagina sau anticipa. De la o vârstă fragedă, am cunoscut, am citit și am absorbit operele celor care au fost considerați demni de o astfel de distincție: Kipling, Shaw, Thomas Mann, Pearl Buck, Albert Camus, Hemingway. Acești giganți ai literaturii, ale căror opere sunt predate în sălile de clasă, adăpostite în biblioteci din întreaga lume și despre care se vorbește pe un ton reverențios, mi-au lăsat întotdeauna o impresie profundă. Faptul că acum mă alătur numelor de pe o astfel de listă este cu adevărat dincolo de cuvinte.
Nu știu dacă acești bărbați și femei s-au gândit vreodată la onoarea de a primi un Nobel pentru ei înșiși, dar presupun că oricine scrie o carte, un poem sau o piesă de teatru oriunde în lume ar putea să nutrească acest vis secret în adâncul sufletului. Probabil că este îngropat atât de adânc, încât nici măcar nu știu că este acolo.
Dacă cineva mi-ar fi spus vreodată că am cea mai mică șansă de a câștiga Premiul Nobel, ar trebui să mă gândesc că aș avea cam aceleași șanse ca și când aș ajunge pe Lună. De fapt, în anul în care m-am născut și câțiva ani după aceea, nu exista nimeni în lume care să fi fost considerat suficient de bun pentru a câștiga acest premiu Nobel. Așadar, recunosc că mă aflu într-o companie foarte rară, ca să spunem așa.
Eram pe drum când am primit această veste surprinzătoare și mi-a luat mai mult de câteva minute pentru a o procesa cum trebuie. Am început să mă gândesc la William Shakespeare, marea figură literară. Aș socoti că el se considera un dramaturg. Gândul că scria literatură nu avea cum să-i treacă prin cap. Cuvintele sale erau scrise pentru scenă. Destinate să fie rostite, nu citite. Când scria Hamlet, sunt sigur că se gândea la o mulțime de lucruri diferite: „Cine sunt actorii potriviți pentru aceste roluri?” „Cum ar trebui să fie pus în scenă?” „Chiar vreau să se întâmple în Danemarca?” Viziunea sa creativă și ambițiile sale erau fără îndoială în prim-planul minții sale, dar existau și chestiuni mai banale de luat în considerare și de rezolvat. „Există finanțare?” „Sunt suficiente locuri bune pentru clienții mei?” „De unde voi face rost de un craniu uman?” Aș paria că cel mai îndepărtat lucru din mintea lui Shakespeare era întrebarea „Este aceasta literatură?”.
Când am început să scriu cântece în adolescență și chiar și când am început să obțin un oarecare renume pentru abilitățile mele, aspirațiile mele pentru aceste cântece nu mergeau prea departe. Mă gândeam că vor fi ascultate în cafenele sau baruri, sau poate, mai târziu, în locuri precum Carnegie Hall, London Palladium. Dacă visul meu era de proporții, poate că mi-aș fi putut imagina că aș putea ajunge să înregistrez un disc și apoi să-mi aud cântecele la radio. Acesta era cu adevărat marele premiu în mintea mea. Să înregistrezi discuri și să-ți auzi cântecele la radio însemna că ajungeai la un public mare și că ai putea continua să faci ceea ce ți-ai propus.
Ei bine, eu fac ceea ce mi-am propus de mult timp. Am înregistrat zeci de discuri și am susținut mii de concerte în întreaga lume. Dar cântecele mele sunt cele care se află în centrul vital a aproape tot ceea ce fac. Se pare că și-au găsit un loc în viețile multor oameni din multe culturi diferite și sunt recunoscător pentru asta.
Dar există un lucru pe care trebuie să-l spun. În calitate de interpret, am cântat pentru 50.000 de oameni și am cântat pentru 50 de oameni și pot să vă spun că este mai greu să cânți pentru 50 de oameni. 50.000 de oameni au o personalitate singulară, nu la fel și cu 50. Fiecare persoană are o identitate individuală, separată, o lume în sine. Ei pot percepe lucrurile mai clar. Sinceritatea ta și modul în care se raportează la profunzimea talentului tău este adevăratul test. N-am pierdut din vedere faptul că acest comitet Nobel este atât de restrâns.
Dar, la fel ca Shakespeare, și eu sunt adesea ocupat cu urmărirea eforturilor mele creative și cu rezolvarea tuturor aspectelor banale ale vieții. „Cine sunt cei mai buni muzicieni pentru aceste cântece?” „Înregistrez în studioul potrivit?” „Este acest cântec în cheia potrivită?” Unele lucruri nu se schimbă niciodată, chiar și în 400 de ani.
Nu o dată, am avut timp să mă întreb: „Sunt cântecele mele literatură?”.
Așadar, mulțumesc Academiei Suedeze, atât pentru că și-a făcut timp să se gândească la această întrebare, cât și, în cele din urmă, pentru că a oferit un răspuns atât de minunat.
Vă doresc toate cele mai bune urări,
Bob Dylan
Ce face în prezent Bob Dylan?
Destul de rar prezent în mass-media internațională, Bob Dylan are totuși o activitate intensă în multe domenii. El a continuat să concerteze într-o măsură mai mică, în special în Statele Unite și în Europa, și a avut o prezență semnificativă pe scenă în 2019. În ceea ce privește lansarea de noi albume, Dylan a continuat să lanseze muzică nouă, de pildă în 2020 a lansat albumul „Rough and Rowdy Ways”, primul său album de studio cu compoziții originale în opt ani. Acest album a primit recenzii elogioase din partea criticilor și a fost apreciat pentru calitatea versurilor sale și abordarea sa muzicală. Scrierea și publicarea de cărți continuă. În 2017, Dylan a lansat „The Nobel Lecture”, în care a furnizat discursul său de acceptare pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Cartea a inclus, de asemenea, o analiză personală a influențelor literare asupra operei sale.
Surpriză! Dylan e antrenat în proiecte de artă vizuală! El a expus lucrări de pictură în galerii și muzee din întreaga lume. Stilul său artistic se caracterizează prin utilizarea culorilor vibrante și prin reprezentarea subiectelor variate, inclusiv portrete, peisaje și scene inspirate de muzică.
