Spectacolul poeziei

citesc, iubiţi spectatori, o mie de lucruri deocheate
pentru a vă determina să mă ascultaţi
citesc vorbele de la un capăt
şi de la celălalt
şi de la mijloc
arătându-le buricul

pun în plasa de păianjen a cerului
fiinţa mea la vedere
albă, zgomotoasă
şi plină de păcate
pentru a vă determina să mă priviţi

cânt o mie de cântece fără perdea
pentru a vă trezi interesul hohotit
şi iată, ca Solomon,
acum vă spun:
citiţi cântarea cântecelor mele adevărate
citiţi ochii mei
întotdeauna înlăcrimaţi,
citiţi sângele meu
întotdeauna galopând sincer
prin statuia iubirii,
citiţi gleznele mele
întotdeauna mângâiate de ierburi
şi totuşi voi sunteţi dispuşi
să-mi ascultaţi cele o mie şi una
de poveşti deocheate
în locul
unui cuvânt
unui singur cuvânt al iubirii

Bună seara, iubito

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubito, te aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pamânt lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara iubito, sunt destui care vor.

Bună seara, iubito, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când.

Iubirea în poeziile lui Lucian Avramescu

Mort, firește, mort ca un fluture pe lampă
Cu aripile arse rămâne-voi viu
Iar poezii de dragoste, gen bună seara, iubito,
Îți voi dedica pe șest, din sicriu

Mi-e dor, o să râzi, de ziua de ieri
Indiferent mă lasă, nebuloasă, ziua de mâine,
Prizonier al temniței fără temniceri
Fără lacăte, respir doar iubire pe pâine

Sunt abandonatul, poetul care își scrie, tot scrie
În peștera lui de anahoret
Sufletul cu litere mari și mici pe hârtie
Iar prin fiecare vers, moare încet

Cu tine vorbesc, femeia mea ideală
Care nu ai ajuns încă amintire
Pe a trupului tău albă coală
Mă iscălesc cu scrisul meu ilizibil și subțire

Am îmbătrânit iubindu-te fenomenal
Te dezbrac ca la început, cu aceeași grabă
De parcă m-aș teme că ar veni cineva
Și pe mine de mine mă întreabă

Ce mai faci, cum îți mai duci popoul tău dolofan
Sânii, cu unul mai mare, te mai obsedează
Goală ai umblat prin mine ca printr-o odaie
În care umbletul tău înflorea anemonele din vază

Eu mă pregătesc nițel să mor
Moartea ți se așază ca o pisică în poală
Toarce lin, bicisnic, ademenitor
Și din brațele tale nu se mai scoală

Mort, firește, mort ca un fluture pe lampă
Cu aripile arse rămâne-voi viu
Iar poezii de dragoste, gen bună seara, iubito,
Am să continui să-ți scriu
Dedicându-ți-le pe șest, din sicriu

24 septembrie 2019, Sângeru

Alte poezii de dragoste din literatura română AICI.

Citiţi şi AICI un interviu cu poetul Lucian Avramescu