Insomnii
Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca şoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.
Ochii tăi se deschid în mine
ca doinele în veghile stânii,
ca nuferii în iezere line,
ca luna pe fundul fântânii.
Visul nostru de viaţă şi moarte
ca iedera boltită ne îmbie
sub umbrarul ei de vecie
cu lanţurile-i prinse de soartă.
L’indifferent
Ce-mi pasă că ochii tăi
mint şi altora,
că paşii tăi se împletesc şi joacă
în pasul lor,
că suflul tău se dăruie
profanelor chipuri,
că mâini străine
ţi-au cuprins şoldurile?
Ce-mi pasă că un ritm păgân
te-nlăntuie şi te poartă
impură şi candidă
din inimă-n inimă?
ce-mi pasă că inima ta bate
în ritmul jazzului
atât de aproape de pământ?
Citiți și Te-am așteptat fiindcă te-am iubit
