linguri în loc de cuțit
pădure de portocali, ți-s ochii mușcătură de verbe
la butoniera lor înverșunată și dulce
îmi port crucea, trăiesc
din mersul fructelor pe bolta
unei zodii de apă ce se poartă desculță
și fură pământ de la lotri
viața-mi oferă linguri, iar eu
n-am nevoie decât de-un cuțit cât
un peștișor argintiu într-un pantof
de lac.
foto credit sursa
***
ce nu înțelegi dintr-o vară complexă este
partea imaginară, așa că te străduiești
faci voluntariat, poți îngriji,
de pildă, o caracatiță neuronală
sau să te ocupi de musafirii lui pi
spune-mi, te-ai gândit vreodată că semantica
ne omoară lent, ca otrava picurată în abajur?
… Citește și voluntariat
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
