Javier, care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din copilărie?
Sunt multe. Este o vârstă la care învățăm o mulțime de lucruri. Dar trebuie să fim deschiși pentru a învăța! Pe măsură ce îmbătrânim, pericolul este să ne gândim că știm totul – când de fapt știm din ce în ce mai puțin. Doar copiii știu totul. Ei chiar știu! Vin din Spania, care este un stat foarte patriarhal. Tatăl meu a absentat în copilărie, din mai multe motive, și am avut ocazia să văd lumea prin ochii unei femei. Am văzut ce înseamnă să fii femeie în această lume și ce însemna să fii actriță în anii șaizeci în Spania.
Nu era o profesie respectată?
Era mai puțin decât o prostituată! Nu era deloc luată în serios, era repudiată. Și puterea acestei femei, mama mea, aducând demnitate în tot ceea ce făcea, cât de greu a luptat să ne crească, trei copii, fără să-și piardă cumpătul, dar cu puterea unei leoaice… Și asta mă face să cred că suntem atât de neprotejați de femei. Noi, bărbații, suntem sexul mai slab! (Râde) Puterea lor este ceva ce voi venera întotdeauna. Și una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat de la mama mea, ca actriță, este că nu te căsătorești niciodată cu succesul sau eșecul.
Nu a fost Rudyard Kipling cel care a spus că dacă poți întâmpina SUCCESUL și EȘECUL și să-i tratezi pe amândoi ca impostori, atunci ești cu adevărat echilibrat?
Da, cum spunea Kipling, amândoi sunt mincinoși! Ador această melodie de la Metallica care se numește „Moth into the Flame”, din ultimul lor album. Molia este atrasă de flacără – este ca faima – dar este arsă. Deci, flacăra poate fi succes sau eșec, dar trebuie să stai departe de ea. Nu înseamnă nimic. Înseamnă că trebuie să continui să zbori, să crești, să înveți. Dar trăim într-o lume în care lucrurilă fără valoare sunt atât de atractive încât oamenii intră în flacără…
Ai fost vreodată ars de flacără?
În fiecare zi.
În ce sens?
Te arzi când te aștepți cel mai puțin. Flăcările care fac mai multă lumină decât celelalte, acelea sunt cele de care trebuie să te îndepărtezi. Mergi pe covorul roșu într-o zi. Și ei strigă: „Javier! Penelope!“ Și te întorci, și există un moment în care crezi că ai făcut ceva rău. Ce s-a întâmplat? Nimic. Cineva nu a avut unghiul potrivit pentru fotografie…
Cum vezi succesul în aceste zile?
Îmbătrânesc, așa că lucrurile pe care le apreciez cel mai mult acum… A fi un tată bun, a fi cel mai bun soț posibil, ceea ce este foarte greu lucru, în sensul că trebuie să îți oferi atenția, timpul și dragostea persoanelor pe care le iubești cu adevărat, și cărora le pasă. Timpul este totul, timpul este calitatea. Mai ales pentru copii.
Ți-a schimbat calitatea de tată modul în care privești lucrurile?
Am învățat că nimic nu este atât de important. Educând pe cineva, realizezi că trebuie să continui să te educi pe tine, știind că ceea ce ai învățat cândva poate să nu mai fie valabil. Este un lucru minunat. Acum sunt vremuri noi, există valori noi, și trebuie să le învățăm. Timpul și experiența ne ajută, pe Penelope și pe mine, ca părinți, și ca un cuplu, să învățăm să lucrăm împreună.
A fost o provocare pentru tine?
Ei bine, spunem „te iubesc” des. Este important să îi spui celeilalte persoane că o iubești. Filmele pot fi un proces foarte intens, dar știm ce este ficțiunea și care este realitatea – și nu împărtășim nimic acasă în ceea ce privește munca.
Robin Wright a spus că dorința ei este de a crește copii si de avea o familie, și abia pe locul al doilea este cariera.
Familia este sacră pentru toată lumea. Acesta este motivul pentru care un regizor precum Asgar Farhadi, de exemplu, folosește familia ca cheie în filmele sale, pentru că este o chestiune atât de sensibilă pentru noi toți. În Everybody Knows, ne putem vedea pe noi înșine în acele personaje.
Și ce urmează pentru tine?
Nu știu. Sentimentul de „ce urmează?” este un proces epuizant. Îți oferă un scop și te menține motivat, dar gândindu-te la ceea ce ai făcut, asta nu are relevanță. Mi-am plătit taxele. Am rezolvat probleme importante. Dacă mor azi… am încercat, m-am descurcat bine.
Sursa articol aici.
