„Există o fisură în orice, aşa pătrunde lumina.“
Leonard Cohen
În fiecare își găsește ”fisuri” lumina poeziei și a muzicii sale. Leonard Cohen continuă să danseze și după ce corabia vieții i se va fi scufundat într-un loc în care visul a făcut crăpături adânci prin care pătrunde cea mai orbitoare lumină.
Dacă închidem ochii O auzim.
Dance me to the end of love este prima melodie de pe albumul Various Positions (1984) și în ciuda faptului că e structurată ca o minunată melodie de dragoste, aceasta a fost, de fapt, inspirată de Holocaust. Cohen își amintea că „… asta a venit din auzirea sau citirea sau știind că […] în anumite tabere ale morții, un cvartet de coarde era obligat să performeze în timp ce oroarea se desfășura, […] să cânte muzică clasică în timp ce semenii lor prizonieri erau uciși și arși.”
Și da! tot ce știm, am învățat, văzut și simțit ne arată, mereu, că „dragostea este singurul motor al supravieţuirii.“
O carte intitulată Dance Me to the End of Love a fost publicată de Welcome Books ca parte a seriei sale „Art & Poetry”. Volumul a prezentat versurile acestui cântec alături de picturile lui Henri Matisse. Această melodie se armonizează glorios cu operele de artă ale lui Henri Matisse care, în descrierea uneia dintre picturile sale, a spus: „Am avut acest dans înăuntrul meu de multă vreme”.
Nu avem, fiecare, înăuntru, un dans?!
Dansează-mă până la sfârşitul dragostei
Citește și Arta lui te răpește
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
