chiar dacă îți va sfărâma inima

chiar dacă va da cu ea de pământ

tu continuă să treci cărțile dintr-o mână în alta

simțindu-le între burice șira spinării fragilă și

inoxidabilă.

foaia aceasta netedă și filele îmbătrânite au

aceeași mirare și aceeași

experiență sentimentală de statui retezate

prin care, odată, sângele cu spinii lui de globule

verzi și înverșunate, le înțepa cuvintele,

rostirea mută printre buze crăpate.

împăcat e acum gândul,

niciodată nu m-am priceput,

măcar de mi-ai fi cerut să (des)fac

nodul complicat la cravate.

 

foto tumblr.com

Citește și neantul e mereu în pauza de țigară