Îmi povestea mama că în noaptea nunţii sale m-a visat şi
eram îmbrăcat în haine de vânător.
Ciudat, pentru că niciodată n-am avut satisfacţii estetice
vizând aruncarea de săgeţi în inimile fiarelor blânde!
Am pornit, însă, într-o noapte, către pădure, să-i satisfac
visul, mamei.
Era o noapte aruncată la întâmplare, neagră, plină de
pisici de pădure, la fel de negre.
“Ce-ar fi să vânez o pisică?”, mi-am zis, poate le-aş
vâna pe toate şi s-ar face ziuă!
Dar, n-am vânat nimic. Nu eram genul.
Dimpotrivă, în noaptea următoare am fost prezentat
mamei, pe tavă, ca vânat de rasă, plin de licurici care mă
gâdilau pe sub sprâncene.
Miroseam tare frumos, eram friptura ideală!
Toți mâncau din mine. El, Regele Cerbilor, mi-a luat
capul şi a zis: “Frumos trofeu, îl vom face Rege, Post
Mortem”!
Cerb carpatin
Mama ajunge la ficat şi rupe cu milă. Toti rup cu milă şi
sunt tare greu de mestecat.
“Daţi-mi şi mie!”, spun.
“Mi-e foame şi mie de mine!”
“Lăsaţi-mi şi mie din mine!”
“De ce luaţi totul din mine?”
Ei tac, mănâncă, se îmbată cu sângele meu şi devin
bărbaţi.
Până şi Decebal şi-a înmuiat barba în sânge şi sare de
bucurie.
Nu mai există nimic din mine.
M-au luat tot, m-au mâncat!
Rămâne doar capul, acolo, în casa Regelui Cerbilor,
unde rege sunt eu!
Post mortem.
Citiți și Poem pentru o duminică seara, de același autor.
