Nicio iubire n-a mai fost la fel
din simplul motiv, neted, că nu mai putea exista
încă una.
Ziua, poeții, Soarele și, în general, toți călătorii în timp
fuseseră inventați ca demonstrație
vie
a umbririi conului
cu vârful înfipt în făptura ta.
Radiai cea mai serafică și mai ipotetică
lumină
de la Nemesis încoace.
Doar irisul acaju al inimii mele, special proiectat
în laboratorul de corole,
doar el o putea filtra si depune
rotund, cu o infinită grijă
în aluatul alunecat
la frământarea facerii.
foto tumblr.com
Citește Și iar
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
