„Muzica este ca un ocean, iar instrumente muzicale, ca insulele, sunt împrăștiate în ocean. Insula mea este o chitară”

Andrés Segovia

La Linares, în Spania, se năştea pe 21 februarie 1893 unul dintre cei mai valoroşi şi mai longevivi artişti ai scenei concertistice internaţionale – chitaristul Andrés Segovia.

Andrés Segovia  (21 februarie 1893 – 2 iunie 1987)

Un om legendar

Un om legendar, el a fost norocos să se nască în temperamentala Spanie, pentru a-i absorbi istoria, cultura și tradițiile timp de aproape o sută de ani . A avut Spania în inimă și întreaga omenire a purtat-o în suflet, servind aceeași amantă – chitara pe care a reînviat-o, i-a dat alt statut, academic, și un sunet fascinant.

Considerat cel mai bun interpret la chitară al secolului 20, Segovia a reuşit să aşeze acest instrument într-o poziţie privilegiată în tabloul instrumentelor soliste, demonstrându-i potenţialul tehnic şi expresiv fără limite.

Deşi a studiat în copilărie pianul şi violoncelul, nimeni şi nimic nu a reuşit să-i deturneze interesul pe care îl avea pentru chitară, care la acea vreme nu se bucura de o reputaţie tocmai bună, fiind asociată doar cu atmosfera muzicală a cafenelelor.

„Toată ființa mea a fost acoperită de o fericire indescriptibilă când am început să cânt la chitară … Am uitat totul în lume, cu excepția chitării.”

Şi pentru că nu şi-a găsit nici profesorul potrivit, Segovia a devenit un autodidact al chitarei, bazându-şi tehnica pe propriile sale intuiţii.

Când ai început să cânți la chitara?

Muzicianul a susţinut primul său concert public în anul 1909 în perioada în care era student la Institutul Muzical din Granada. Din 1916 a început să apară pe scene din Barcelona, iar mai apoi din Madrid. În anul 1924, faima sa a trecut graniţele Spaniei, graţie unui concert susţinut la Paris, prin care şi-a câştigat binemeritata reputaţie artistică.

La întrebarea „Când ai început să cânți la chitara?” Segovia răspundea: „Înainte să mă fi născut.”

Segovia a îmbogăţit repertoriul chitarei cu peste 150 de transcripţii ale unor lucrări originale pentru lăută, vihuelă şi clavecin ale unor autori precum Couperin, Rameau sau J.S.Bach. De asemenea a încurajat compozitorii secolului 20 să scrie lucrări dedicate chitarei: Mario Castelnuovo Tedesco, Alfredo Casella, Heitor Villa Lobos, Joaqui Turina, Manuel Ponce şi Albert Roussel.

Confruntat cu o retincenţă majoră a muzicienilor timpului său, Segovia a reușit să-și impună concepţia despre rolul chitarei, cariera sa artistică excepţională însemnând o adevărată revigorare a muzicii moderne prin rolul esenţial acordat chitarei clasice.

În limba română, cuvântul “chitară” este un împrumut din limba italiană  – “chitarra”, fiind valabilă şi varianta “ghitară”, provenită din forma spaniolă “ghitarra”. La origine, termenul este o combinaţie între cuvântul sanscrit “guit”, adică “muzică” şi “tar”, provenit din limba persană, cu sensul de “acord” sau “coardă”. Ce frumos!

„Chitara este o mică orchestră. Este polifonică. Fiecare coardă are o culoare diferită, o voce diferită.”

Să asculți în 2021 o chitară născută în 1893

Ascultați-l pe Segovia interpretând „Leyenda” cunoscută și sub numele de „Asturias”, compusă de Isaac Albeniz.

Pizzicato

♦ Corzile de nylon pentru chitara clasică au fost invenția lui Segovia. El a fost cel care i-a împins pe luthieri să experimenteze cu noi esențe de lemn și noi modele, care ar putea spori amplificarea naturală a chitarei. Corzile de chitară erau realizate din catgut (intestine de oaie sau capră), dar în anii 1940 Segovia a colaborat cu Albert Augustine și Du Pont pentru a produce primele corzi de chitară din nailon.

♦ A trecut de 50, 60, apoi de 70 și a ajuns în al nouălea deceniu al vieții, exersând cinci ore pe zi. Întrebat fiind de ce contină să lucreze atât de mult la vârsta sa, el a răspuns: „Pentru că voi avea o eternitate de odihnă”. 
Segovia a susținut peste 5.000 de concerte, apărând pe scenă în fiecare an, din 1909 până în 1987.

♦ În 1981, Andrés Segovia a fost onorat de regele Juan Carlos I cu titlul nobiliar de „Prim Marchiz de Salobreña”, ca recunoaștere a contribuțiilor sale aduse muzicii și artelor.

♦ A fost căsătorit de trei ori și a ajuns tată la 77 de ani. La 69 de ani, în 1962, Segovia s-a căsătorit a treia oară cu Emilia Magdalena Corral Sancho, cântăreață și chitaristă braziliană. Opt ani mai târziu, în 1970, au fost binecuvântați cu un fiu, Carlos Andrés Segovia.

„Am avut trei soții și trei chitare. Cânt încă la chitare.”

”Printre creaturile lui Dumnezeu, două, câinele și chitara, au luat toate dimensiunile și toate formele, pentru a nu fi despărțiți de om.”

„Când am început, chitara era închisă într-un cerc vicios. Nu existau compozitori care să scrie pentru chitară, pentru că nu existau chitariști virtuoși.”

”Cele mai fericite momente ale mele sunt cele alături de arta și de familia mea.”

”Înclină-ți ușor corpul înainte pentru a sprijini chitara de piept, căci poezia muzicii ar trebui să răsune în inima ta.”

foto tumblr.com