O lume a inteligenței ascuțite, a pamfletului mușcător și a cuvântului vindecător
George Bernard Shaw (pinterest.com)
George Bernard Shaw, cunoscut în mod frecvent doar ca Bernard Shaw, a fost un dramaturg irlandez, critic, polemist și activist social care și-a croit un nume ca una dintre cele mai mari figuri literare ale secolului al XX-lea, un scriitor prolific, autor a peste 60 de piese de teatru, cunoscut pentru umorul său ascuțit, satira socială și critica societății victoriene și edwardiene.
Biografie (pe scurt)
George Bernard Shaw s-a născut pe 26 iulie 1856 în Dublin, Irlanda, într-o familie cu o tradiție muzicală și literară, dar și cu dificultăți financiare. Tatăl său, George Carr Shaw, era un comerciant de cereale și un alcoolic cunoscut. Mama sa, Lucinda Elizabeth Gurly Shaw, era o cântăreață de talent, iar muzica a fost o parte importantă a tinereții lui Shaw. Familia Shaw nu era bogată și viața acasă era adesea tensionată din cauza problemelor financiare și a alcoolismului tatălui. Aceste circumstanțe au influențat pesimismul lui Shaw față de instituțiile sociale și familia tradițională, teme care au apărut în opera sa ulterioară.
Copilăria lui Shaw a fost caracterizată de o educație neregulată. A urmat mai multe școli locale în Dublin, dar a avut o experiență educațională insatisfăcătoare, despre care a vorbit mai târziu cu dispreț. A fost, în mare parte, autodidact, citind pe cont propriu în biblioteca tatălui său, precum și în cea publică. Educația formală a lui Shaw a fost relativ scurtă; a renunțat la școală la vârsta de cincisprezece ani pentru a lucra ca funcționar într-un birou de imobiliare, un loc de muncă pe care l-a detestat.
În 1876, Shaw s-a mutat la Londra pentru a se alătura mamei sale, care plecase mai devreme pentru a preda canto. În Londra, și-a continuat autoeducația și a început să scrie serios. A frecventat lecții de oratorie, a citit pe larg și a început să frecventeze cercuri literare și artistice, unde și-a format convingerile politice și sociale. În acest timp, a început să scrie romane, care inițial nu au avut succes, și a lucrat ca jurnalist și critic de teatru și muzică.
Shaw a devenit mai târziu activ în mișcările socialiste și a fost un membru fondator al Fabian Society, o organizație socialistă care pleda pentru transformarea democratică și pașnică a societății în socialism. Abilitățile sale de orator și scriitor și-au găsit locul perfect în acest cadru, deoarece și-a folosit talentul pentru a promova cauzele sociale și politice în care credea.
Experiențele sale timpurii, lipsa de entuziasm pentru educația formală și inclinația spre autodidactism au influențat profund filozofia și scrierile sale ulterioare. Shaw a ajuns să fie cunoscut nu doar ca un mare dramaturg, ci și ca un comentator social inteligent și un satirist reputat.
Să vorbim (și) despre stilul său și despre câteva dintre cele mai faimoase lucrări ale sale. Shaw a fost maestru în a combina comentariile sociale cu comedia, un talent care l-a ajutat să câștige Premiul Nobel pentru Literatură în 1925, prin care i-a fost recunoscut meritul pentru „arta sa satirică care a adus un spirit de opoziție față de o societate fără inimă și fără idealuri”. Acest premiu i-a consacrat statutul internațional ca un dramaturg de prim rang. El a fost, de asemenea, primul care a câștigat un Nobel, dar și un Oscar, acesta din urmă pentru adaptarea cinematografică a piesei sale „Pygmalion” (care a inspirat mai târziu musicalul „My Fair Lady”).
Shaw a fost un comentator neobosit al normelor sociale și a fost cunoscut pentru viziunile sale progresiste despre egalitatea de gen și drepturile femeilor. A fost un membru activ al Fabian Society, unde și-a împărtășit ideile despre socialism și reformă socială. Era cunoscut pentru citatele sale taioase, precum: „Un guvern care fură de la Peter pentru a plăti lui Paul poate conta întotdeauna pe sprijinul lui Paul.”
Dincolo de politica sa, Shaw era un critic al artelor, contribuind la dezvoltarea teatrului modern. Piesele sale, precum „Man and Superman”, „Saint Joan”, și „Major Barbara”, nu doar că au încântat publicul, dar au fost și rampe de lansare pentru ideile sale avangardiste. „Saint Joan” este o explorare a naționalismului și a eroismului, în timp ce „Major Barbara” discută moralitatea versus capitalismul.
Una dintre cele mai memorabile linii ale lui Shaw, care reflectă perspectiva sa asupra vieții și a artei, este: „Viața nu este despre găsirea sinelui. Viața este despre crearea sinelui.” Acesta a fost un om care a trăit conform propriilor reguli, desfășurând un one-man-show în societatea literară.
Shaw a trăit o viață lungă și plină, murind la vârsta de 94 de ani, pe 2 noiembrie 1950, după o cădere accidentală în grădina sa. Moștenirea sa literară și intelectuală continuă să fie sărbătorită și astăzi, iar piesele sale sunt încă reprezentate pe scenă în întreaga lume.
Moștenirea literară și spirituală
Bernard Shaw a fost un om cu un simț al umorului care a sfidat timpurile, un maestru al cuvintelor care a știut să pună în lumină ipocrizia și să promoveze schimbarea socială prin puterea artei sale. El a lăsat în urmă o lume a teatrului transformată și o serie de citate memorabile care continuă să inspire și să provoace. Shaw a remodelat teatrul modern, aducând în discuție chestiuni de importanță socială și intelectuală care rareori fuseseră abordate înainte de el pe scenă.
Citate celebre
Putem să citim cărțile unui autor și după ce avem câteva idei despre stilul, preocupările și modul de exprimare a ideilor prin care acesta a devenit celebru, iar atunci când vorbim despre Shaw, cu atât mai mult acest exercițiu va fi de bun augur! Shaw nu este doar un dramaturg; este o mașină de fabricat înțelepciune care înzestrează limbajul de fiecare zi cu o acuitate filozofică. Iată de ce:
„Viața nu este despre găsirea sinelui. Viața este despre crearea sinelui.” este o reflecție asupra ideii că identitatea noastră este ceva ce noi înșine putem modela și dezvolta, în loc să o descoperim pasiv.
„Omul rezonabil se adaptează la lume; omul nerezonabil își menține persistența în a încerca să adapteze lumea la sine. Prin urmare, orice progres depinde de omul nerezonabil.”
Acest citat ilustrează filosofia lui Shaw că schimbarea și progresul în societate sunt adesea rezultatul celor care refuză să accepte status quo-ul.
„Democrația este un dispozitiv care asigură că nu vom fi guvernați mai bine decât merităm.!”: o observație acerbă a modului în care democrația reflectă valoarea și calitatea colectivă a alegerilor sale.
„Libertatea înseamnă responsabilitatea. De aceea, majoritatea oamenilor se tem de ea.”
Shaw punctează aici ironia că, în timp ce mulți oameni aspiră la libertate, puțini sunt dispuși să își asume responsabilitățile care vin odată cu ea.
„Tinerețea este o artă minunată. Ce păcat că se irosește pe copii!”: Ce comentariu ironic asupra felului în care valoarea tinereții este adesea nerecunoscută până când nu este pierdută.
„Nu încetați să vă jucați niciodată; deoarece când te joci te simți bine și când te simți bine ești fericit și asta este sănătatea.”: un pasaj subliniind importanța jocului și a fericirii pentru bunăstarea generală.
„Patriotismul este convingerea că țara ta este superioară tuturor celorlalte pentru că te-ai născut în ea.”
O critică a ideii oarbe și nejustificate a superiorității naționale.
„Animalele sunt prietenii mei… și eu nu îmi mănânc prietenii.”
Shaw era cunoscut pentru vegetarianismul său, iar acest citat evidențiază angajamentul său etic față de această cauză.
„Crima și pedeapsa cresc împreună ca și copiii și părinții lor.”: o aluzie la ideea că legile represive pot duce la creșterea criminalității.
Opera lui George Bernard Shaw
Opera lui George Bernard Shaw este vastă și diversificată, acoperind o gamă largă de subiecte, de la satira socială la comedii romantice și drame istorice. Iată o incursiune în opera sa cu câteva detalii semnificative:
1. „Candida” (1894)
Aceasta este o piesă care se concentrează asupra triunghiului amoros dintre o femeie vibrantă, soțul ei pastor și un tânăr poet care este îndrăgostit de ea. Piesa examinează teme ca iubirea, căsătoria și adevărata valoare a forței și slăbiciunii emoționale.
2. „Arms and the Man” (1894)
O comedie care satirizează idealismul romantic despre război. Povestea urmărește un soldat fugar care se ascunde în camera unei tinere femei. Aceasta dezvăluie contrastele între realitatea războiului și percepțiile eroice ale acestuia.
3. „Man and Superman” (1902)
Această piesă este o meditație asupra evoluției și rolului umanității în ea, integrând teme nietzscheene despre supravehiculare. Includerea „Esei despre Don Juan” ca un act separat (uneori omis în producții) prezintă dialoguri filosofice complexe între personaje.
4. „Major Barbara” (1905)
Aici, Shaw explorează contradicțiile moralității și capitalismului prin povestea unei ofițere din Armata Salvării și a tatălui său, un fabricant de arme bogat.
5. „Pygmalion” (1912)
Probabil cea mai cunoscută lucrare a sa, această comedie satirizează clasismul britanic prin povestea profesorului Henry Higgins care transformă vorbirea și manierele florăresei Eliza Doolittle. Piesa a stat la baza musicalului „My Fair Lady”.
6. „Saint Joan” (1923)
Considerată una dintre cele mai reușite lucrări ale sale, „Saint Joan” este o dramatizare a vieții și execuției Ioanei d’Arc. Shaw prezintă o critică a societății rigide și a instituțiilor care au condus la moartea ei.
7. „The Doctor’s Dilemma” (1906)
Această piesă se concentrează pe etica și morala în medicină, urmărind povestea unui medic care trebuie să decidă între salvarea vieții unui coleg doctor sau a unui artist talentat.
Shaw a folosit teatrul ca un vehicul pentru discuții serioase despre politica socială, moralitate și filosofie, dar întotdeauna cu un spirit ager și plin de umor. El a fost un maestru al dialogului și un inovator în structura dramatică, adesea adresând direct publicul sau sfidând așteptările privitorilor prin tehnici neconvenționale, cum ar fi prelegerile lungi sau epilogurile care explică ce s-a întâmplat cu personajele după încheierea piesei.
În ciuda faptului că unele dintre viziunile sale și discuțiile filosofice pot părea datate în contextul modern, piesele lui Shaw rămân relevante pentru capacitatea lor de a stimula reflecția și discuția, precum și pentru spiritul lor etern umanist și critic al societății.
Citiți și Acasă la George Bernard Shaw
Ecranizări celebre (invitație la film)
Ecranizările operelor lui George Bernard Shaw au adus pe marele ecran viziunea și inteligența tăioasă a scriitorului, oferind o nouă viață lucrărilor sale teatrale. Iată câteva dintre cele mai remarcabile adaptări cinematografice și de televiziune ale pieselor sale:
1. „Pygmalion” (1938)
Această adaptare cinematografică a piesei „Pygmalion” este probabil cea mai faimoasă. Filmul a fost un succes și a câștigat un Oscar pentru Cel Mai Bun Scenariu Adaptat. Leslie Howard și Wendy Hiller au jucat în rolurile principale ale lui Henry Higgins și Eliza Doolittle. Shaw însuși a contribuit la scenariul filmului, care a păstrat spiritul și dialogurile ingenioase ale piesei originale.
2. „My Fair Lady” (1964)
Inspirat direct de „Pygmalion”, „My Fair Lady” este un musical care a fost ecranizat în 1964 cu Rex Harrison în rolul lui Henry Higgins și Audrey Hepburn în rolul Elizei Doolittle. Filmul a fost un succes uriaș, câștigând opt premii Oscar, inclusiv Cel Mai Bun Film. Este cunoscut pentru melodiile sale memorabile și pentru performanțele încântătoare.
3. „Caesar and Cleopatra” (1945)
Filmul este o adaptare a piesei omonime a lui Shaw, care îl prezintă pe Claude Rains în rolul lui Iulius Cezar și pe Vivien Leigh în rolul Cleopatrei. Este o dramatizare a întâlnirii dintre cei doi lideri istorici, combinând elemente de istorie cu speculații dramatice și umor.
4. „Major Barbara” (1941)
Adaptarea acestei piese l-a avut în distribuție pe Rex Harrison și pe Wendy Hiller, care a interpretat rolul titular al Barbarei. Filmul s-a concentrat pe conflictul dintre idealurile Armatei Salvării și realitățile industriei armamentului.
5. „Saint Joan” (1957)
Cu Jean Seberg în rolul Ioanei d’Arc, acest film este o adaptare a piesei „Saint Joan”. Deși nu a fost la fel de bine primit ca piesa de teatru, filmul a fost notabil pentru încercarea de a captura complexitatea și tragedia poveștii Ioanei.
6. „Arms and the Man” (1958)
Adaptarea filmului TV a acestei piese a fost realizată sub titlul „The Chocolate Soldier”, care este, de fapt, și numele unei operete bazate pe piesa lui Shaw. Filmul a păstrat elementele de satiră și comentariul social al piesei originale.
7. „The Devil’s Disciple” (1959)
Cu Kirk Douglas, Burt Lancaster și Laurence Olivier, această ecranizare a piesei lui Shaw cu același nume este o dramă situată în timpul Revoluției Americane. Este o abordare interesantă a temelor de eroism și ipocrizie.
Ecranizările lui Shaw au variat în succes și fidelitate față de sursele originale. Uneori, scenariștii au adaptat liber lucrările pentru a se potrivi mai bine cu mijloacele de exprimare cinematografice sau cu gusturile publicului. În ciuda oricăror modificări, spiritul și inteligența lucrărilor lui Shaw au continuat să strălucească prin aceste filme, introducând opera sa unui public mai larg și continuând să inspire și să provoace audiențele din întreaga lume.
Mari prieteni
Spune-mi ce prieteni ai, ca să-ți spun cine ești! Un principiu în care am crezut mereu, chiar dacă timpul mi-a demonstrat că nu e (chiar) așa! Însă, George Bernard Shaw a fost o personalitate prolifică și influentă în timpul său, intersectându-se cu multe dintre cele mai mari minți ale erei sale. A avut o serie de prietenii remarcabili și corespondenți, printre care:
Henrik Ibsen – Shaw a fost profund influențat de dramaturgul norvegian și a scris un volum întreg în apărarea și analiza lucrărilor sale. Deși nu au fost „prieteni” în sensul tradițional, având în vedere că Ibsen era cu mult mai în vârstă și locuiau în țări diferite, Shaw a fost un apărător pasionat al lui Ibsen și lucrările sale au reflectat această influență.
H.G. Wells – Shaw și Wells erau atât prieteni cât și rivali intelectuali. Au avut numeroase discuții și dezbateri pe teme precum socialism, politică și viitorul umanității. Deși au avut diferențe de opinie semnificative, au rămas în contact până la moartea lui Wells.
G.K. Chesterton – Chesterton și Shaw au fost adesea văzuți ca adversari ideologici, cu Chesterton fiind un apărător al credinței creștine și Shaw fiind un critic al ei. Cu toate acestea, cei doi bărbați au avut o prietenie reciprocă și respectuoasă, bazată pe un joc de spirit și o apreciere a dezbaterii deschise.
Sidney Webb și Beatrice Webb – Ca membri fondatori ai Fabian Society, Shaw a avut o relație strânsă cu Sidney și Beatrice Webb. Împreună au lucrat la promovarea ideilor socialiste și a reformelor politice în Marea Britanie.
Lady Gregory – Shaw a fost bun prieten cu Lady Gregory, o figură centrală în Renașterea literară irlandeză și co-fondatoarea Teatrului Abbey din Dublin. Ei au corespondat frecvent și s-au vizitat mereu.
Charlie Chaplin – Shaw și Chaplin s-au admirat reciproc pentru talentele lor și pentru critica lor socială. Chaplin l-a vizitat pe Shaw în mai multe ocazii, și cei doi s-au bucurat de conversațiile lor pline de umor și de schimbul de idei.
T.E. Lawrence (Lawrence al Arabiei) – Shaw și soția sa, Charlotte, au devenit prieteni și protectori ai lui T.E. Lawrence. Shaw a ajutat la editarea și promovarea operei lui Lawrence, „Seven Pillars of Wisdom”.
Acești prieteni și mulți alții au fost esențiali în viața lui Shaw, oferindu-i un teren fertil pentru discuții și dezvoltarea ideilor sale. Relațiile lui Shaw cu oamenii din jurul său au fost adesea la fel de complexe și provocatoare ca și scrierile sale, reflectându-i intelectul vibrant și pasiunea pentru dialogul social.
Mari iubiri, zbuciumate
Să nu le uităm pe muzele și pe cele care au dat culoare, spirit, impuls și creativitate geniului lui Shaw. În ordine aleatorie, s-ar putea spune…
Charlotte Payne-Townshend – Charlotte a fost soția lui Shaw și poate cea mai importantă femeie din viața lui. Ei s-au căsătorit în 1898 după ce s-au întâlnit prin intermediul Fabian Society, o organizație socialistă. Căsătoria lor a fost înțeleasă ca fiind una platonică, dar a durat până la moartea lui Charlotte în 1943, sugerând o legătură profundă și respectuoasă între ei.
Mrs. Patrick Campbell – Shaw a avut o corespondență îndelungată și foarte pasională cu actrița cunoscută sub numele de Mrs. Patrick Campbell. Deși nu este clar cât de departe a mers relația lor fizic, scrisorile lor indică o afecțiune profundă și o atracție reciprocă. Shaw a scris pentru ea piesa „Pygmalion”, și rolul Elizei Doolittle a fost interpretat inițial de Mrs. Campbell.
Jenny Patterson – Înainte de căsătoria sa, Shaw a avut o relație cu Jenny Patterson, o femeie mai în vârstă care l-a influențat în mod semnificativ. Relația lor a fost una dintre primele aventuri romantice majore ale lui Shaw și a fost importantă pentru dezvoltarea sa ca scriitor și ca bărbat.
Ellen Terry – Shaw a fost, de asemenea, foarte apropiat de actrița Ellen Terry. Ei au corespondat pe o perioadă de peste douăzeci și cinci de ani, și chiar dacă Terry era cu 16 ani mai în vârstă decât Shaw, scrisorile lor sugerează o afecțiune profundă și o conexiune intelectuală puternică.
Stella Campbell (născută Beatrice Stella Tanner) – După ce a devenit văduvă, Mrs. Patrick Campbell (acum Stella Campbell) și Shaw au reluat corespondența lor îndelungată. Relația lor a continuat să fie una de admirație mutuală și dragoste emoțională profundă, dacă nu fizică.
Citiți și despre MY FAIR LADY în secolul XXI
