Proust, madlena și aventura căutării timpului pierdut
Marcel Proust, scriitor francez întemeietor de epocă literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a avut o influență incontestabilă nu doar asupra scriitorilor și a structurii literaturii, dar și în clarificarea experienței universale pe care o împărtășim cu toții, dependenți de timp și de trăiri.
Opera magna: „În căutarea timpului pierdut”: Considerată capodopera lui Proust (Valentin Louis Georges Eugène Marcel Proust), această lucrare în șapte volume publicate pe parcursul a peste zece ani are peste 3,000 de pagini și a fost tradusă în 40 de limbi. Această capodoperă explorează teme profunde precum memoria, timpul și identitatea, fiind considerată una dintre cele mai influente și complexe opere literare ale secolului al XX-leaProust nu a finalizat lucrarea înainte de a muri, iar ultimele două volume au fost publicate postum și editate de fratele său. Acest roman-fluviu cuprinde: Swann („Du côté de chez Swann”), La umbra fetelor în floare („À l’ombre des jeunes filles en fleurs”), Guermantes („Le Côté de Guermantes”), Sodoma și Gomora („Sodome et Gomorrhe”), Prizoniera („La Prisonnière”), Fugara („La Fugitive” sau „Albertine disparue”), Timpul regăsit („Le Temps retrouvé”). Central în toate volumele este explorarea memoriei și a percepției timpului, iar elementele care îi asigură coerența sunt teme comune precum memoria, timpul, arta, dragostea, gelozia și transformarea socială, precum și personaje-liant.
Influența asupra narativității: Înainte de publicarea capodoperei sale, literatura se limita la un anumit ton narativ care rezerva un spațiu limitat pentru comportamentu și starea emoțională a protagoniștilor săi, având ca narator o voce demiurgică omniprezentă și omniscientă. Cu paginile sale pline de reflecții, amintiri și contemplații, Proust a deschis calea pentru forma literară a fluxului de conștiință (stream of consciousness), care s-a cristalizat în secolul trecut, începând cu James Joyce. Virginia Woolf, continuând cu scriitori precum Jack Kerouac și căpătând o mare amploare în curentele actuale ale literaturii universale. Totodată, introspecția, ca modalitate de sondare a interiorității psihologice, precum și tehnicile narative moderne (analepsa, prolepsa, montajul discontinuu, flash-back-ul) devin caracteristici ale prozei subiective. Romanul subiectiv este specia care, odată cu teoretizările lui Proust, va deveni cea mai cunoscută formă de scriere modernă.
Cum îți poate schimba Proust viața?
Rolul Memoriei și al Timpului: Proust a revoluționat arta romanescă prin analiza subtilă și intelectualizarea operei artistice. Personajul principal, Marcel, se dezvăluie în relația sa cu timpul, ilustrând prin confesiunea epică concepția bergsoniană, fenomenologia lui Edmund Husserl și teoriile freudiste. Antologic este episodul despre madlenă, în care Marcel primește de la mama sa un ceai și câteva prăjiturele madlene, iar gustul unei madlene înmuiate în ceai îl transportă înapoi în copilărie.
Citiți și despre mecanismul amintirilor episodice
Influența asupra altora scriitori: Scriitori precum Vladimir Nabokov și Shelby Foote au recunoscut influența enormă a lui Proust asupra canonului lor literar. Nabokov, cunoscut pentru romanul „Lolita”, și Foote, cunoscut pentru seria sa densă de cărți despre Războiul Civil American, l-au clasat pe Proust alături de Shakespeare. Andre Aciman, autorul cărții „Call Me By Your Name” și el însuși un erudit al lui Proust, oferă aceleași laude. Termenul „proustian”, adesea interschimbabil cu nostalgia, memoria, sau anumite moduri anterior indescriptibile prin care emoția se împletește cu timpul, servește drept exemplu al influenței pe care Proust a avut-o nu doar asupra literaturii, dar și în capacitatea noastră de a numi experiențe universale. În literatura noastră, scriitorul proustian prin excelență este Camil Petrescu.
Despre prozatorul Camil Petrescu
Debutul și receptarea: Când Proust s-a gândit să publice primul volum din „În căutarea timpului pierdut”, câteva edituri mari din Paris l-au refuzat. Proust a decis să publice cartea pe cheltuiala proprie, iar editura Grasset a fost de acord să publice primul volum, numai dacă Proust suporta toate cheltuielile. „Swann”, primul volum al romanului său, a văzut lumina tiparului în 1913 și a fost întâmpinat numai cu critici pozitive
Timpuria trecere în neființă: Marcel Proust a murit la vârsta de 51 de ani, fiind învins de pneumonie, o boală agravată de astmul său din copilărie. Astmul cronic pe care l-a suferit încă din copilărie a avut un impact semnificativ asupra sănătății sale pe parcursul întregii vieți, limitându-i activitățile și influențând modul său de viață și de lucru. Pneumonia, agravată de condiția preexistentă a astmului, a fost, în cele din urmă, cauza decesului său.
Citiți Un altfel de Proust
O viață intimă particulară: Proust este cunoscut pentru faptul că a fost homosexual, iar sexualitatea sa și relațiile cu bărbații sunt des discutate de biografii săi. Printre relațiile lui Proust se numără cele cu compozitorul Reynaldo Hahn, Lucien Daudet și Alfred Agostinelli, secretarul și șoferul său. Deși Proust nu și-a recunoscut niciodată public homosexualitatea, familia și prietenii apropiați fie știau, fie bănuiau acest lucru. În timpul școlii, Proust s-a îndrăgostit de o fată pe nume Marie de Benardaky. Mai târziu, în timpul petrecut la Cabourg, o stațiune de pe litoralul normand, s-a gândit să se căsătorească cu „o fată foarte tânără și încântătoare” pe care a întâlnit-o acolo, dar în cele din urmă s-a retras din lume pentru a scrie romanul…
Marcel Proust
Biografi celebri: Cel mai cunoscut biograf al lui Marcel Proust este George D. Painter. Biografia sa despre Proust, intitulată „Marcel Proust: A Biography”, este considerată de mulți critici și cititori drept lucrarea definitivă despre viața și opera scriitorului francez. De asemenea, cartea lui Patrick Mimouni ocupă un loc aparte în exegeza proustiană: Memoriile blestemate (Les mémoires maudites, cu subtitlul Evrei și homosexuali în opera și viața lui Marcel Proust), Grasset, 2018.
Ecranizări celebre după viața lui Proust: Există câteva ecranizări notabile care explorează viața și opera lui Marcel Proust: „Céleste” (1980): Un film german regizat de Percy Adlon, care se concentrează pe viața lui Marcel Proust în ultimii săi ani, văzută prin ochii menajerei sale, Céleste Albaret. „À la recherche du temps perdu” (2011), film de televiziune realizat de Nina Companéez care se bazează mai mult pe romanul „În căutarea timpului pierdut”, dar include și elemente din viața lui Proust, oferind o perspectivă asupra modului în care experiențele sale personale s-au reflectat în opera sa
