șalupă roșie pe un lac proaspăt nins
––––––––––––––––
stivuind două topuri de coli de hârtie
proaspătă
neatinsă
de-abia cumpărată – amirosind a franzelărie
pentru-n nas de scriitor.
numai că poetu-i neatent: o subțire
superficială arsură și
cu o minimă durere (iată) primul poem e
deja scris
dar nu-i bai – țara de sloiuri dimprejurul lui
rămâne un alt poem de scris
pentru zilele următoare.
mereu și mereu rămân suficiente gunoaie
ce trebuie curățate din timp în timp
cu versuri și dinamită
mereu și mereu – cu versuri și dinamită –
iar el unul nu s-a maturizat
și nici de gând nu are.
Paul Vinicius at The Romanian Plumber Museum
a poker-face of nothingness
––––––––––––-
e drept – în spatele meu tocmai are loc o-nmormântare.
tocmai de-aceea lumea privește prin mine
ca prin sticlă
în timp ce-mi beau o vodcă la o masă în dreptul vitrinei
și-mi bat capul cu un chip pe care nu
se mai vede nimic.
nici durere nici bucurie nici tristețe.
un chip expresiv precum aerul.
e ca și cum ai privi un poligon destinat testelor nucleare
sau vreun metru pătrat din sahara ori
vreun kilometru cub din new york
așezat într-un borcan
cu formol.
un chip al inexistenței.
dar până și acolo ai ține minte câteva trăsături.
un fir de păr rebel
o cicatrice
un neg care să orăcăie într-un colț de gură
transportându-te pe malul unui lac.
numai că aici nu mai vezi absolut nimic
nu ai putea descrie nimic.
nici durere nici bucurie nici tristețe.
nimic distinctiv.
numai pustiu.
deși știi de-acum că nu-l vei uita toată viața
și chiar dacă l-ai uita
ar scoate din mânecă
tot chintă roială.
**************
poem duminical cu k de la kilogram
––––––––––––––––
alegi un cuvânt.
de regulă unul bosumflat temeinic.
căruia cum îi dai puțintel aer să-nceapă să bubuie
pârâie pocnească transpire și să-ți umfle
roțile la bicicletă.
de după colț – sprintene, sprintene – apar și câteva vocale
(într-ajutor):
modelul șomerului suedez.
dar nici consoanele nu se lasă, n-o dau deloc cotită
că de-aia-s majoritare
chiar dacă mai proaste.
așa. acu’ suntem deja gata să descriem un extraterestru
cu-ochelari de soare
fumând
rezemat de-o benzinărie.
și-atunci orașul o rupe la fugă.
și-atunci se lasă seara
iar stelele tot nu s-au învățat minte.
Citiți și Paul Vinicius, traducător…
