Mama este începutul tuturor începuturilor.

*

Mamă, de-ai fi o stea

Grigore Vieru

Foto: Camelia Radulian (albumul România mea blajină)

Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină,
Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
“Când dormi, maică, dumneata?”

De te-ai face spic secară,
Te-aș găsi după povară
Și te-aș întreba tot eu :
“Nu ți-i, măiculița, greu?!”

De-ai fi-n codru-o păsăruică,
După glas afla-te-aș, muică,
Zice-aș ud de roua ta:
“Ce dor ai de cânți așa?!”

De te-ai face-n văi o floare,
Te-aș găsi după suflare,
Spune-ți-aș vorbe cerești:
“Maică, tot frumoasă ești !”

*

Sunt trei fiinţe pe care nu te poţi supăra: Dumnezeu, mama şi moartea.

*

Câte case ai dat tu, mamă, 
Cu var si cu lut!
Albește în părul tău, mamă, 
Varul acel de demult.

Cît am plâns eu
Strâns în al foamei clește!
Stăteai noaptea ca la priveghi.
În părul tău, mama, albește
Sarea lacrimilor mele vechi.

Seara eu îți probozesc nepotul
Că ți se urca în cap și-i rau.
Dar el se mută la tine „cu totul”
Și plânge tot
În părul tău.

PĂRUL MAMEI 

Despre Grigore Vieru

Grigore Vieru,  poetul nostru moldovean cu un profund simț al identității și al limbii, este o figură emblematică în literatura română contemporană. Născut pe 14 februarie 1935 în Pererîta, Briceni, Vieru a fost un fervent apărător al limbii române în Republica Moldova, într-o perioadă când acest lucru era adesea descurajat de politica sovietică.

Cariera literară a lui Vieru începe în anii ’60, când a publicat mai multe colecții de poezii pentru copii. Aceste lucrări, simple dar profunde, sunt îmbibate de un sentiment de puritate și inocență, reflectând adesea dragostea pentru natură și pentru frumusețile simple ale vieții. Poeziile lui pentru copii, precum „Albinuța”, „Cartea cu Apolodor” și „În limba ta”, au devenit clasice, fiind îndrăgite de generații de cititori.

Cu toate acestea, Vieru nu a fost doar un poet pentru copii. Lucrările sale pentru adulți se caracterizează printr-o profundă sensibilitate și un patriotism fervent, iar poeziile sale adesea reflectă dragostea și respectul pentru limba română, precum și dorința de unitate și identitate națională în fața opresiunii sovietice. Opera sa pentru adulți, inclusiv colecții precum „Versuri” și „Lumina lina”, explorează teme ale alienării, dragostei, dorului și frumuseții limbii.

Un aspect distinctiv al poeziei lui Vieru este utilizarea unui limbaj simplu și accesibil, dar profund în semnificații. El a reușit să creeze o poezie care este deopotrivă profundă și accesibilă, ce rezonează cu cititorii de toate vârstele și fundalurile. Stilul său liric este o combinație de melancolie, nostalgie și speranță, adesea îmbinând elemente ale folclorului cu o sensibilitate modernă.

Grigore Vieru a fost, de asemenea, un activist cultural și politic. A luptat pentru drepturile lingvistice și culturale ale românilor din Moldova, pledând pentru utilizarea limbii române și pentru drepturile culturale ale poporului său. În acest sens, el nu a fost doar un poet, ci și un simbol al rezistenței culturale în fața asimilării forțate. Împreună cu poeta Leonida Lari, personalitate marcantă în literatura și politica din Republica Moldova, fiind cunoscută pentru poezia sa, dar și pentru activismul său naționalist, va pune bazele unor colaborări și dialoguri care reflectă un angajament comun pentru cauza națională și culturală a românilor din Moldova de peste Prut.

Decesul său prematur, în 18 ianuarie 2009, a lăsat un gol profund în literatura română. Un accident de mașină (rămas suspect) a curmat viața unuia dintre cei mai importanți poeți îndrăgostiți de Țară.

„Instanţa de fond a constatat că la 16 ianuarie 2009, aproape la ora 01.20, Gheorghe „conducând automobilul de model „Opel-Astra” și avându-l pe bancheta din faţă ca pasager pe cet. Vieru Grigore, deplasându-se pe drumul naţional nr. 3, Hânceşti-Chişinău în direcţie spre mun. Chişinău, lângă or. Ialoveni, încălcând cerinţele (…) Regulamentului Circulaţiei Rutiere, deplasându-se în condiţii rutiere dificile în timp de noapte, a pierdut controlul mijlocului de transport şi s-a tamponat în temelia de beton a panoului de publicitate, amplasat pa gazonul ce desparte sensurile de circulaţiei”.

La câtva timp s-a stabilit și că amplasarea acelui bloc de beton, de care s-a lovit automobilul în care era şi poetul Grigore Vieru, era amplasat contrar prevederilor Regulamentului circulației rutiere. Ghinion, așa-i? Să ne amintim de soarta tragică a soților Teodorovici și parcă nu mai suntem chiar siguri că ”atât le-a fost dat”, cum spunea Slavici…

În 1989, Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii; în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Post-mortem, Grigore Vieru a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României”, iar câteva şcoli din R. Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi poartă numele lui Grigore Vieru.

Moștenirea lui Grigore Vieru continuă să inspire și să influențeze generații de scriitori și cititori. Opera sa este un testament al dragostei pentru limba și cultura română, și rămâne un simbol al luptei pentru identitate națională și integritate culturală.

De reținut:  Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet; a fost un luptător pentru libertatea de exprimare și un simbol al identității culturale românești. Opera sa continuă să inspire și să fie relevantă, fiind un pilon al literaturii române moderne.

Citiți și Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață

Bel Esprit