”…atunci copilul tăcu și se născu…”, spune basmul despre Tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte… probabil că în inima pietrei ceva suspina și aștepta mâna făuritoare de veșnicie, pentru că acolo unde apa curge neîntrerupt e o plângere pe care puțini o aud și o înțeleg. E sunetul care se naște din acordurile sacre ale pământului, în forma sa cea mai nobilă și a omului creator, capabil să-i capteze glasul cel tainic și chemător…
O bucată de marmură și omul care o însuflețește, asemeni unui Pygmalion, care își toarnă în duritatea unei roci șuvoiul înfierbântat al dragostei din care se va naște Galateea. Orice creație ascunde în ea un plânset al omului și al materiei, așa cum nu există naștere fără durere, dar glasul acesta nu e de auzit pentru oricine.
din arhiva personală
La Fontana di Trevi ai sentimentul acut al Dumnezeirii din care purced toate formele animate și inanimate pe care natura le poate zămisli. Unii se pozează aici, grăbiți să-și imortalizeze prezența în acest loc, alții admiră tăcuți sau poate obosiți copleșitoarele forme ale zeităților care prind contur îndrăzneț din trupul rece al marmurei, topit în lucirile verzui ale fântânii arteziene. Câți dintre ei vor înțelege oare că din logodna sacrului cu geniul creator al omului se naște Eternitatea?
Dincolo de mâine, de banalul ritm al existenței noastre atât de fragile, dincolo de limitele pe care zborul grăbit printre artificii ni le impune, stă cea mai minunată formă a omului de a cuceri veșnicia, îmblânzind-o în miezul ei cel nepieritor- stânca. Se spune că dacă stai cu spatele către fântână și arunci o monedă peste umărul din partea opusă, ți se va îndeplini o dorință, sau, în alte legende, că vei reveni la Roma. E plină fântâna de monede…
Ce simplu e, nu-i așa?
Poate că dacă ai sta cu fața, n-ai mai înțelege nimic din lumea asta și te-ai cutremura, incapabil să mai rostești descântecul. Ai lăsa în spate viața ta nevrednică și te-ai simți parte din miezul acesta al lumii, situat la răscrucea elementelor primordiale, într-o perpetuă geneză…
Aruncă moneda și așteaptă, unele dorințe poate se îndeplinesc dacă n-ai curajul să privești în față ochii de piatră ai lucrării divine, dar atunci nu te mira că zilele tale sunt sterpe și visele searbede!
P.S. Nu-mi doresc să revin la Fontana di Trevi, am privit în față ochii necruțători ai Meduzei și a împietrit în mintea mea imaginea de nedescris a locului acesta. O dată e de ajuns pentru a înțelege că unele lucruri, asemeni nașterii sau morții, sunt irepetabile.
***
Câteva lucruri despre Fontana di Trevi:
Fontana di Trevi este cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasa fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant domină micuța piață Trevi situată in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr. ce se numește Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km depărtare de Roma) și aprovizionează fântânile din centrul istoric al Romei cu apă.
In 1732, din ordinul papei Clement al XII-lea, a fost angajat Nicola Salvi pentru a ridica o fântână mare în Piața Trevi. Mai existase un plan de construcție al unei astfel de fântâni după un proiect de Bernini care fusese amânat în urmă cu un secol după moartea papei Urban al VIII-lea. Salvi și-a construit capodopera pe baza vechiului proiect al lui Bernini. Construcția monumentalei fântâni baroce a fost finalizata abia în anul 1762.
Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării.
La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul.
Fântâna din Trevi are o înălțime de 25,9 de metri și lățime de aproximativ 20 de metri. Cu apa adusă din mai multe surse și piscina mare din față, fântâna utilizează circa 2.824.800 de metri cubi de apă în fiecare zi!
Apa de pe fundul fântânii reprezinta marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la Roma. Această monedă trebuie aruncată peste umăr, cu spatele la fântână. (sursa: wikipedia.ro)
Ce nu știam: Când fântâna este deschisă, aproximativ 3.000 de euro sunt aruncați în ea în fiecare zi, deoarece oamenii urmează tradiția de a arunca monede peste umăr. Legenda spune că o monedă aruncată în fântână va asigura o întoarcere la Roma. Această tradiție se datorează și vechilor romani care adesea au aruncat monede în apă pentru a face ca zeii apelor să-și favorizeze călătoria sau să-i ajute să se întoarcă acasă în siguranță. Ceea ce mulți nu știu este că monedele sunt colectate în fiecare noapte și date organizației caritabile Caritas. Caritas, la rândul său, folosește banii în cadrul unui program care oferă carduri reîncărcabile nevoiașilor Romei pentru a-i ajuta să își procure minimul necesar de alimente.
Citiți și Privește cerul….
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
