”Vinovat de iubire”, Adrian Păunescu face o mărturisire demnă de zilele lunii martie:
“Toate femeile pe care le-am iubit sunt sfintele calendarului meu.”
Singura iubire
Adrian Păunescu
Va trebui să recunosc, în fine,
Cu-n fel de ultimă sinceritate,
Că te-am iubit, iubita mea, pe tine,
Mai mult decât pe celelalte toate.
*
Că TU mi-ai fost mereu și rea și bună,
Obsesia în orice insomnie,
Și cât ți-am dăruit cu totul ție
N-avură celelalte împreună.
*
De-acum nici înapoi, nici înainte
Nu mai există oamenii și timpul.
Tu-mi ești acum iubirea pur și simplu,
Și singura ce mi-o aduc aminte.
*
Îngenunchiat le cer acum iertare
De tot ce află din aceste rânduri,
Și ție-ți cer să nu te mai îngânduri,
Să poți să duci povara asta mare.
*
Nici nu mai ai acum de ce te teme,
Sunt spuse toate cele spuneri,
Și tu acum începi să porți pe umeri
Broboada împletită de blesteme.
*
Și totuși simt că asta nu ajunge,
Nu satură și nici nu te cultivă
Iubirile rămase în arhivă.
Tu simți că existăm când curge sânge….
tumblr.com
Citește și Feel
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
