casa
pare c-a luat-o la vale
sau valea s-a cutremurat puțin
stau tot mai aproape de azilul sfânta mina
de bucătăria cu miros de ciorbă/de pisicile negre

am niște nopți formidabile 
exact cum aveai tu când trecea ultimul tramvai
gol

am început să semăn cu tine și când povestesc 
prin gările retractile ale memoriei 
aceiași mecanici bețivi
scandalagii 
murdari 
întârzie toate trenurile
cum se-ntâmpla când tu așteptai pe peron
în speranța unei destinații

semăn cu tine în felul cu mă fac proastă 
ești proastă proasto pleacă odată 
cu alte cuvinte
visul american la scară locală
injecția letală

tu știai că târziul e un sâmbure de migdală
întâi îți sparge dinții
pe urmă
aroma te bagă-n spital

am început să semăn cu tine mamă

singurătățile noastre își dau târcoale
se pândesc înfometate
a mea este atât de fecundă 
ogarii conștiinței înghit rând pe rând puii săi
se-ngrașă 
dau semne de oboseală
se mușcă pe sine

învață să scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum detonează vidul

fiecare femeie este o mănăstire de maici pe care 
le trimite să facă piața să deretice
să se roage

fiecare femeie sfârșește prin a păși pe pietre
constată câte statui inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect

fiecare femeie dispune de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie pe care o șterge zilnic de praf

îngroapă în craniu firimituri
cultivă aerul cu păsări și râde calm abia la sfârșit

Citiți și Port eticheta de femme fatale…