Scrisoarea lui Mihai Bendeac a circulat ani la rând pe internet. Astăzi a dat peste ea din întâmplare. Și, Doamne, mare e grădina ta, care nu se schimbă niciodată! Aceeași lume, aceiași oameni, aceleași obiceiuri…
Am avut senzația de hic et nunc, pentru că scena asta se repetă aproape de fiecare dată,  doar decorul e altul. Trăim perpetuu într-o lume în care se încăpățânează să-și mențină la cote ridicate nervozitatea, de aici aroganța și mitocănia. Pentru că ele derivă una din cealaltă, infailibil, fiind trepte ale aceluiași mizantropism cultivat de o societate cu resorturile stricate.
Și totul pleacă din familie. Familia care nu mai are timp să facă educație, pentru că părinții muncesc, iar apoi se relaxează, cei mai mulți (nu cad niciodată în pericolul generalizării, pentru că există și excepții, și încă multe!) pe rețelele de socializare. Ca să fie mai eficienți, cumpără cele mai sofisticate gadgeturi, la fel și pentru copii. De aici încolo, puțini mai cenzurează aventurile copiilor pe internet și puțini cunosc aplicațiile de child control.
Pot să înțeleg ce înseamnă un serviciu stresant și dorința de a vea un moment de liniște înainte de iureșul pregătirii pentru masa de seară și programul de a doua zi. Suntem oameni și ne strânge timpul din ce în ce mai mult. Tot mai mult, înaintând în vârstă, ne pierdem răbdarea și trăim sentimentul că n-am făcut nimic pentru noi, ci doar pentru alții.
Dar! Cei șapte ani de acasă ai copilului tău sunt o necesitate vitală, peste care nu se trece. Ceva ce echivalează cu asigurarea celor necesare unei creșteri adecvate, dacă ne referim la hrană de calitate, locuințe moderne și spațioase sau școli înalte. Trebuie să înțeleagă lucrul acesta fiecare familie care își dorește un copil și să conștientizeze importanța educației din familie.
Există cărți de specialitate (am cărți din 1935, cu adevărat manuale de bună creșetere a copilului!), există cursuri de parenting, există inclusiv impulsul de a acorda un timp definit, ca o oră de meditații cu propriul copil, în afara școlii, pentru a-l învăța codul unui comportament decent și bunele maniere specifice.
Inteligența socială nu se moștenește, din păcate (sau din fericire?), ci se cultivă. Se deprinde cu puterea exemplului și cu timp, răbdare și sacrificiu. Școala nu poate suplini în veci lipsa celor șapte ani de acasă, nici nu poate fi blamată că nu ajunge să recupereze lipsa de acasă.
Școala românească nu pune preț pe educația civică, deși există în programă. Nu pune preț pe educația pentru valori, Dumnezeu știe de ce… Cuvântul celor care mai cred în simțul civic, în moralitate și etică, în educația manierată nu ajunge până sus, la forurile de decizie. Păcat.
Așa că nu vă mai mirați dacă aveți un deja vu cititnd – sau recitind – acest text. Puneți mâna și faceți copiilor voștri educație. Puteți începe chiar de astăzi, e duminică și e zi de mers la biserică. De Smerenie și introspecție.
Suntem datori lumii în care trăim cu toții, fiecare dintre noi.
”Vineri seara, am oprit la o benzinărie, ca să alimentez scuterul (folosesc rar, în perioada asta, „decaportabilă”, căci cu motoreta, este mai simplă viața, în oraș).
Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc, in fața mea, o doamnă.
Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că, în incintă, pătrunde val-vârtej un cocalar la vreo 40 de ani.
Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, creier Adidas.
– Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia, la pompă, că a încurcat tot acolo !?!
– Eu. Dar de ce am încurcat ?
Mă recunoaște, dar, după 3 secunde de pauză, se decide să nu lase garda.
– Păi, de ce-ai lăsat-o acolo ?
– Păi, unde s-o las ? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam, până achitam benzina ?
Benzinarul, intervine și el :
– Cu ce a încurcat, domnule ? Plătește și pleacă.
– Păi, ce p..a mea băăăăă !!! Am ajuns să stau ca prostu’, după o motoretă ?
Eu zic:
– Păi, cine vă pune ? Stați ca deșteptu’ !
– Mă iei la mișto ? Ce p..a mea !!!
Ies afară. Mașina gherțoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter.
Zice :
– Poate, mi-o zgârii !
Nu i-am zgâriat-o. Am plecat și m-am oprit, după 200 de metri. Am tras pe dreapta și am plâns, protejat de cască.
Da ! Recunosc ! Am plâns !
Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat, dacă aș fi fost un roman obișnuit și nu „vedeta” de la televizor, m-ar fi omorât ?
Am plâns pentru că ăștia vor ajunge atât de mulți, încât ne vor îngropa.
Am plâns pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani și-a luat BMW-ul, am plâns, de ciudă, că ne vor strivi visele.
Am plâns pentru frate-meu, care are neșansa de a crește lângă ei.
Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată, căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora, căci lumea va fi a lor !
Nu vă mințiți ! Nu vă amăgiți ! Va fi lumea lui Salam și a lui Guță !
Lumea cămătarilor, șmenarilor, maneliștilor, cocalarilor, burtoșilor, nesimțiților.
Pentru că nevestele și gagicile ăstora sunt, mereu, gravide ! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.
Apoi, m-am revoltat !
Și m-am gândit ce mult mi-aș dori să am pistol legal, cu permis și, de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta, să trec pe lângă el și să-l înjur în șoaptă de mamă.
El va lua foc și mă va lovi. Eu scot pistolul și poc ! Direct în cap !
Legitimă apărare. Cât despre faptul că ăștia fac copii, cu regret, vă spun că ușor-ușor devin extremist în cel mai dur sens al termenului.
Dragi cocalari, mârlani, mitocani, maneliști,
Ați câștigat. Voi și ai voștri v-ați fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteți, conform aceluiași coeficient de „inteligență”) și iată că sămânța voastră mizerabilă dă rod.
Ne acaparați. Ați reușit să vă „educați” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimțirii, manelismului infect !
Felicitări ! România este pe cale să devină a voastră.
Dar, atâta timp cât, încă mai putem și noi respira, vorbi, privi, dați-ne voie să râdem de voi.
Dați-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă.
Sunteți pe drumul cel bun și-n curând veți ajunge atât de puternici încât să-i luați pe ăștia ca mine și să-i dați la lei.
Până atunci, însă …
•
1. Cojile de la semințele, scuipate pe asfalt sau beton, nu dau rod.
Nu încolțesc ! Vă jur ! Știu că voi n-ați prea mers pe la școală, dar, credeți-mă pe cuvânt, că am făcut biologie în liceu.
N-o să crească, niciodată, floare sau bostan din ciment.
Așa că folosiți un cornet.
•
2. Dacă folosiți cornet (puțin probabil) vă implorăm să rupeți foi din Manele „almanahe” magazin, că Marin Preda și Eminescu n-au nicio vină.
•
3. Tricoul mulat se poartă pe un corp perfect.
Știu că, în lumea voastră, perfect înseamnă atât mers la sală și înghițit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât și burta de bere și ceafa plină de slană. Noi, însă, ne facem datoria !
•
4. Nu ne deranjează că ascultați manele (unde carte nu este, nici cultură muzicală nu este) atâta timp cât „ascultați”, nu se transformă în „ascultăm”.
Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum …
•
5. Știu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu și, dacă ai bani, ești „de valoare”, dar există niște „chestii” pe care noi le plătim și ele se numesc impozite la stat.
Știu că un manelist de-al vostru i-a făcut „prințesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro, fără să-l întrebe cineva despre proveniența banilor, dar dacă reprezentanții voștri conduc finanțele, poliția și justiția din Rromânia, puneți-ne și nouă o vorbă bună !
Mulțumim anticipat ! Și am văzut că mulți sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiți puși să plătiți impozite sau să vă declarați averile.
Mai bine, ieșiți în stradă pentru „România săracă”. Săraca de ea !
6. Vă rugăm mult să nu mai filmați videoclipuri la operă.
V-am dat televiziunile și presa, lăsați-ne la schimb opera și teatrele !
•
7. „De puta madre” înseamnă „pi..a mătii”.
Ne bucurăm că majoritatea purtați tricouri cu această sintagmă. Înseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.
•
8. Ne arătăm, realmente, îngrijorați de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească și anume foto fobia.
Știm că medicii nu sunt de-ai voștri că, nah, au făcut școală multă ai dracu’ tocilari, dar puteți apela cu încredere, probabil, este îngrozitor să fii nevoit să porți ochelarii de soare și-n baie …
•
9. Suntem încântați că ați învățat să folosiți programe gen „Photo shop”.
Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionțată, în rochie de leopard și 5 kile de aur pe prima pagină din „The sun”.
Și suntem încântați că în pozele de Hi5, vă înconjurați de steluțe, brizbrizuri.
•
10. Faptul că reușiți să manevrați câte 3 telefoane mobile, în același timp, este o calitate demnă mai degrabă de un homo decât de un homo sapiens.
Deci, iată că teoria lui Darwin se susține …
•
11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios ?
Sau este chestie de potență, temporară și ea ca și tinerețea ?
•
12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă și parasolar cu mesaj nu este foarte indicat, stim că trebuie și cocalarul sărac să aibă o ocupație, dar …….
•
13. Apreciem faptul că mergeți toți pe scutere, fără cască !
Ne dați speranțe !
Dar, vă atragem atenția că, atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter, se află un el și o ea, „dintre care” el are cască și ea nu, asta se traduce prin : „Mori, fă, în morții mă-tii !”.
Mă rog !
Asta nu le deranjează pe femeile din România, întrucât atitudinea reprezintă o normalitate, în relația dintre sexe în țara noastră.
•
14. Am eu și familia mea toate motivele să fim ”snobi”, cum ni se spune, să preferăm prieteni și societatea de străini, unde suntem primiți și apreciați, la valoarea noastră și nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea mașinii strecurată din Germania.
Ar mai fi multe de spus, dar, dacă ai parcurs această „scrisoare”, înseamnă că, deja, ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existență.
Nu vreau să te obosesc.
Ne-ați furat țara și pentru asta nu vă iert.
Ne vedem, la Mall,
Cu drag, Mihai Bendeac”

Și nu uitați: Natura ne aseamănă, educația ne deosebește. (Confucius)

Citiți și: https://bel-esprit.ro/filosofia-maestrului-confucius/