Emil Cioran & Gustav Klimt: „În momentele când iubirea te doare…”

„În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat.

Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze.

Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă.

Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.”

Când iubeşti o fiinţă, momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare… Pe fiinţa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce nu o mai iubim, când am devenit lucizi, clari, seci şi goi.
Iubim din nevoia să ne ştie cineva până la capăt, din dorinţa de a scăpa de propria intimitate, din teama că, fără nimeni, gândul s-ar ridica vertical spre cer, şi că s-ar prăbuşi fără ecou.
Echivocul iubirii pleacă din faptul că eşti fericit şi nefericit în acelaşi timp, chinul egalând voluptatea într-un vârtej unic. De aceea, nefericirea în dragoste creşte cu cât femeia te înţelege şi te iubeşte mai mult. O pasiune fără margini te face să regreţi că mările au fund, şi dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârşitul azurului. Cerul măcar n‑are graniţe şi pare făcut pe măsura verticalei sinucideri.
Când investeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea existenţei tale subiective, o nesatisfacţie a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.
Când tot ce ţi-a oferit viaţa ai trăit până la paroxism, până la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poţi trăi nimic fiindcă nu mai ai ce. Chiar dacă n-ai străbătut în toate direcţiile acestei trăiri este suficient să le fi dus la limită pe principalele. Şi când simţi că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul că nu mai poţi trăi după astfel de vârtejuri rezultă şi din faptul unei consumări pe un plan interior. Flăcările vieţii ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieşi.
Femeile iubesc mai mult decât bărbaţii şi suferă mai mult decât ei.
Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire.

Emil Cioran

The Kiss – Gustav Klimt

Câteva lucruri interesante despre pictura lui Gustav Klimt (n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena – d. 6 februarie 1918, Viena), intitulată „Sărutul”, una dintre cele mai cunoscute opere ale pictorului austriac.

1. Societatea post-victoriană din prima parte a secolului trecut a receptat „Sărutul” ca o imagine pornografică, chiar dacă cele două siluete sunt complet drapate de faldurile aurii.

2. În ciuda reacțiilor publice pe care le-a generat, tabloul a fost vândut înainte de a fi fost terminat de către artist, Muzeul Belvedere din Viena fiind cumpărătorul și deținătorul oficial.

3. Prețul de 25 000 de coroane – aproximativ 240.000 de dolari în valoare actuală a fost de cinci ori mai mare decât orice altă pictură comercializată în Viena. Dar, totodată, prețul a fost negociat. Tabloul Adele Bloch-Bauer I a fost vândut pentru 135 de milioane de dolari în 2006.  „New York Times” a titrat atunci ”A fost cea mai mare sumă plătită vreodată pentru un tablou.”

4. „Sărutul” este ultima pictură a lui Klimt din Perioada de Aur, în timpul căreia a folosit foiță de aur la tablouri. Această tehnică reflectă puternica influență a artei religioase a epocii medievale, precum și genul de opere artistice specific bizantine. Prin urmare, acest tablou s-ar putea încadra în ceea ce se numește „arta sacră.”

5. Artistul a creat această pictură în urma unui eșec resimțit dureros. În prima decadă a veacului trecut, Klimt a definitivat o serie plastică expusă în holul Universității din Viena, mai exact pe tavanul acestuia. Datorită personajelor nude care apar, comunitatea de artiști a considerat-o indecentă și a respins-o, motiv care l-a făcut pe pictor să-și doneze comisionul de 30.000 de coroane  Ministerului Educației austriac și a mutat expoziția în altă parte.

6. Ceea ce particularizează acest tablou este prezența cuplului – bărbat și femeie – așa cum apar și în  Beethoven Frieze din 1901, Fulfillment (The Embrace) – „Îmbrățișarea – datat 1905 și Death and Life din 1910.

7. „The Kiss”însumează elemente artistice din mai multe școli de pictură. Frunzele de aur trimit la operele bizantine din Biserica San Vitale, compoziția amintește de influența școlii japoneze pe care o regăsim și în pictura impresionistă de la începutul acestei perioade. Pe lângă acestea, Klimt impregnează „Sărutul” cu elemente ale amprentei sale din stilul  Art Nouveau.

8. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, picturile din cadrul Universității din Viena au fost distruse în număr impresionant de către trupele nemțești. „Sărutul” s-a păstrat însă și se găsește la Muzeul Belvedere, cum am amintit mai sus.

Citiți și Arta, toată, e erotică…