Paul Ricoeur (n. 27 februarie 1913, Valence, Franța – d. 20 mai 2005, Châtenay-Malabry, Franța) a fost unul dintre cei mai importanți filozofi francezi contemporani. A fost profesor la mai multe universități din Franța (Strasbourg, Sorbona, Nanterre) și din America de Nord (Montreal, Yale, Chicago).
Fenomenologul român al religiei, Mircea Eliade, urmează modelul de fenomenolgie al religiei propus de Ricoeur, scriind despre cei trei mari reducționiști Karl Marx, care este reducționist deoarece reduce societatea la economie, în special la mijloacele de producție; Friedrich Nietzsche, care este reducționist deoarece reduce omul la un concept arbitrar de supraom și Sigmund Freud, care este reducționist, deoarece reduce ființa umană la instinctul sexual. Ricœur îi numește „cei trei mari distrugători”, „maeștrii suspiciunii”.
27 februarie 1563…
Compozitor englez al perioadei Renașterii târzii, William Byrd este numit organist și maestru al corurilor la Catedrala Lincoln, Anglia unde va rămâne în post până în 1572.
Considerat printre cei mai mari compozitori ai Renașterii, Byrd (1540-1627) a avut o influență profundă asupra compozitorilor, atât în Anglia natală, cât și de pe continent. Este adesea cuplat cu John Dunstaple și Henry Purcell ca fiind cei mai importanți compozitori de muzică veche a Angliei.
*****
AU FOST HITURI ÎN URMĂ CU 40 DE ANI …
„My Oh My” este o melodie a trupei rock britanice Slade, lansată în 1983 ca al doilea single de pe cel de-al unsprezecelea album de studio al trupei,
The Amazing Kamikaze Syndrome.
Piesa a fost scrisă de solistul Noddy Holder și basistul Jim Lea și a ajuns pe locul 2 în Marea Britanie și a fost, de asemenea, al doilea hit al trupei în Top 40 din America, unde a atins locul 37.
Ideea pentru melodie i-a venit lui Lea în timp ce trupa se afla în dressing înainte de un concert în Țara Galilor, când membri trupei își făceau încălzirea în spatele scenei. Lea și-a amintit mai târziu: „Mi-a adus aminte de cimpoi. Am scris melodia în capul meu pe zgomotul coardelor„.
*****
27 februarie 1814 …
Simfonia nr. 8 în Fa major a lui Ludwig van Beethoven are premiera la Viena în cadrul unui concert ținut în sala Redoutensaal (unde Simfonia a 7-a fusese prezentată cu două luni mai devreme). În acel moment, Beethoven, care era din ce în ce mai surd, a insistat să dirijeze orchestra. Potrivit relatărilor, „orchestra a ignorat în mare măsură gesturile sale neplăcute și l-a urmat în schimb pe violonistul principal”.
Simfonia, în patru mișcări, a fost compusă de Beethoven în 1812, referindu-se cu drag la ea numind-o „micuța mea simfonie în Fa”, distingându-o de Simfonia a 6-a, o lucrare mai lungă tot în cheia Fa.
Simfonia a 8-a este în general o lucrare mai uşoară în multe locuri cu note accentuate. Se abate de la tradiția clasică prin faptul că dă ultimei mișcări o consistență superioară în comparație cu celelalte trei.
„Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire şi apoi lăsat în libertate deplină.”
Rudolf Steiner (n. 25/27 februarie 1861, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice.
A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Aşadar, este imperios ca tot mai mulţi oameni să înţeleagă că trebuie să ne reîntoarcem la viaţa spirituală. Acest sentiment al necesităţii întoarcerii la viaţa spirituală este ceea ce ar trebui să caute în prezent oamenii în sinea lor. Dacă nu-l caută, omenirea va cădea pradă lui Ahriman. Acestui lucru ar fi bine să i se acorde prioritate înaintea oricărui alt gând, care ar trebui să fie contemplat în lumina acestuia.
(Taina Sfintei Treimi)
Studiile medicale, trebuie să fiţi conştienţi de acest lucru, au un caracter foarte deosebit, comportând nişte cerinţe foarte speciale; sunt nişte studii în cadrul cărora nu se poate face abstracţie de rezultatele cercetării spirituale. Nu poate exista medicină fără datele ştiinţei spirituale. Haosul care domneşte în acest domeniu este rezultatul unei orientări a studiilor şi cunoştinţelor absolut inadecvată medicinii. Cunoştinţele noastre actuale despre natură sunt adecvate necesităţilor tehnicii, dar nu unei cunoaşteri a omului.
(Arta de a vindeca aprofundată prin meditaţie)
Omul are mai întâi un corp fizic, comun cu regnul mineral. Întregul regn mineral se regăseşte în alcătuirea chimică a corpului. Omul are apoi un corp eteric care este, de fapt, vitalitatea sa şi este comun cu cel al plantelor. În acest corp se desfăşoară activitatea de nutriţie, se manifestă forţa de creştere şi de reproducere. Mai posedă şi un corp astral. În acest corp se aprind sentimentele, pasiunile, aici îşi are sediul capacitatea lui de a se bucura şi de a suferi. Corpul acesta este comun cu cel al animalelor. A fost numit corp astral de Rosicrucieni şi de câţiva succesori ai lor, printre care şi Paracelsus, pentru că se află realmente într-un anumit raport magnetic cu astrele.
(Esoterismul Creştin)
George Herbert Hitchings
George Herbert Hitchings (n. 18 aprilie 1905 – d. 27 februarie 1998) a fost un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină împreună cu Sir James Black și cu Gertrude Elion „pentru descoperirea unor principii importante pentru tratamentul medicamentos”,[1] Hitchings în mod special pentru activitatea sa în domeniul chimioterapiei.
Conform autobiografiei sale publicată pe site-ul Premiilor Nobel:
„Linia de cercetare începută de noi în anii 1940 a produs noi terapii medicamentoase pentru malarie (pirimetamină), leucemie (6-mercaptopurină și thioguanină), gută (allopurinol), transplant de organe (azathioprine) și infecții bacteriene (co-trimoxazole (trimethoprimA). Noile informații aduse de studiile noastre au ghidat cercetările ce au dus la descoperirea unor medicamente antivirale importante folosite în tratarea herpesului (aciclovir) și SIDA (zidovudin).
