Sete ce arzi, foame a visului crud,
veniți, beți zeama de cosmos
ciuguliți din grâul nervos
astăzi
când circulă liber, respiră simfonic
și dureros
acest elan eufonic prin
mușchiul lirei lui Eros
Fără regrete – oare, în cercuri, strigătul nud
îl tot aud, îl tot aud…
foto tumblr.com
Citește și Cumplite ferestre
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
