Despre aceste ferestre vom mai vorbi
până când încheieturile lor
învelite-n neliniște
ondulate de-o dureroasă lumină
se vor fi înlănțuit în râuri de aer
cu pești îndrăzneți până la
imprudență
ne fac cu ochiul, desenând, chemându-ne
înduioșate harfe din aripi și cozi
spre anotimpuri în care se zbenguie inelare

Iar noi,
îmbrăcați în bărci din cap până-n picioare
vom simți totul,
tăindu-ne, uneori, de solzii
jurămintelor
și-așa vom deschide-n adâncuri
citind, iubind pe buze cumplite 
ferestre precum
surzii.

foto tumblr.com

Citește și Clopote nerostite