cumplite ferestre

Despre aceste ferestre vom mai vorbi
până când încheieturile lor
învelite-n neliniște
ondulate de-o dureroasă lumină
se vor fi înlănțuit în râuri de aer
cu pești îndrăzneți până la
imprudență
ne fac cu ochiul, desenând, chemându-ne
înduioșate harfe din aripi și cozi
spre anotimpuri în care se zbenguie inelare

Iar noi,
îmbrăcați în bărci din cap până-n picioare
vom simți totul,
tăindu-ne, uneori, de solzii
jurămintelor
și-așa vom deschide-n adâncuri
citind, iubind pe buze cumplite 
ferestre precum
surzii.

foto tumblr.com

Câteodată se-ntâmplă ca cineva să-ți arate
cum se iubește sau cum
se înalță o odă
cum dragostea poate umple cu
portocale și piersici,
ca pe-o cisternă pieptul tău 
de căldură rotundă
și poate
nici atunci
nu înțelegi cum dragostea e
doar alungirea nedumerită
a unor degete furibund
zeiesc înzestrate… Citește și Clopote nerostite