El Gréco, pictorul scânteilor dumnezeiești
La data de 1 octombrie 1541 s-a născut marele pictor renascentist spaniol de origine greacă El Gréco, pe numele săuDomênikos (Domínikos) Theotokópulos (în traducere literală numele familiei sale înseamnă „fiul Maicii Domnului”). Pictor înzestrat cu scânteia divină, el surprinde, cu o finețe a detaliului care îl individualizează în rândul marilor artiști, scene biblice în care impresia e dată de noblețea emoției personajelor, surprinse în atitudini umane. Excelând în arta portretului, el trasează în tușe sigure acele trăsături care umanizează figurile, aducându-le în intimitatea afectivității și a sentimentelor profunde.
„Mâna mea doar ţine pensula, mintea pictează.”, spune artistul, în opera căruia nimic nu pare întâmplător sau fără o cauzalitate evidentă. În universul său de forme și culori, ochiul percepe rigoarea geometriei esențializate a făpturii, deseori proiectată pe un fundal sumbru, cu rol mai degrabă marginal decât ca stare de spirit, așa cum se întâmplă, de pilă, la expresioniști. Un sentiment panteistic străbate imaginea, mesajul și îndemnul lui El Gréco fiind acela că „Arta este pretutindeni în jurul tău; admiră stelele strălucitoare, pentru că ele sunt scântei dumnezeieşti.”
Să ne bucurăm ochii, așadar, cu câteva dintre cele mai frumoase lucrări ale artistului.
Penitența Mariei Magdalena (sursă foto: framingpainting.com)
„El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle”. (Jean Cocteau)
Sfântul Iosif cu micul Iisus Hristos (sursă foto: pixels.com)
„El Greco este cel mai autentic dintre pictorii spanioli, a insuflat personajelor sale tristețe exact în același moment când Cervantes a dat naștere veșnic actualului <<Cavaler al tristei figuri>>”. (Manuel Cossio)
Doamna cu haină de blană (sursă foto: artble.com)
În ziua de 7 aprilie 1614, El Gréco trece în eternitate, în Toledo, orașul pe care l-a iubit până la moarte și care i-a oferit cea mai bogată sursă de inspirație. Deși nu-și scrie testamentul înainte de a muri, îi lasă fiului său moștenire două sute de tablouri și o bogată bibliotecă. A fost îngropat în cripta mănăstirii Santo Domingo el Antiguo, ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale.
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”. Momentan, urmez cursurile Școlii Doctorale de Filosofie în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), pregătind o teză de doctorat în domeniul eticii aplicate.
