ca să mă iubeşti, ies din mare

închiriem patru camere

şi-n colivia-nroşită de sare

exersăm caligrafia subtilă a sângelui

mişcarea perturbatoare

patru timpi, două accente şi, totuşi, nicio

măsură

curentul subțire dintre contracții

îşi trage sufletul şi nouă

nisipul de sub picioare

nu-nseamnă că ce-a fost n-a fost

martore, notele picură mai departe clavicule

muzicale

acesta e prețul, nu mă tocmesc – se-aude, vi le-am dat pe cele

cu cea mai frumoasă vedere

foto arhiva personală