Alunec ușor în somnul cu nori desenați pe așternut. În timp ce stelele se îngrămădesc toate deasupra mea și luna ciobită se agață de cer, din mine încep să se desprindă bucăți.

Picioarele-mi devin inerte, o mână se rupe din cot, îmi intră sub cap și mi se lipește de o ureche. Mi-e mult prea somn. Așa că o las acolo. Cercelul cu formă pătrată îmi face dungi egale pe piele. Brațul îmi amorțește de tot. Părul despletit îmi sufocă perna, o șuviță îmi gâdilă pleoapa. Vreau să o ignor. Nu pot. O dau la o parte cu palma, apoi îmi schimb poziția. Mă fac ghem. Prea ghem. Fără să vrea, pumnul îmi lovește un sân. Pun mâna pe el ca pe un prunc rănit și adorm așa, cu palma sub el. Îmi ascult respirația, până nu o mai aud deloc.

Gândurile eliberate, ținându-se de mână, mă părăsesc. Evadează din mine, trecând prin geam precum degetele ude prin ghemotocul de spumă de baie. Au o întâlnire. Cu gândurile lui. Pe acoperișul unei case străine.

Acolo, pe țiglele reci, au stat la taifas. Și-au spus tot ce aveau de zis. Fără perdea, fără complexe, fără menajamente. S-au certat un pic. Și-au șoptit cuvinte de amor. Și-au țipat vorbe de alint precum boule, cretino, tâmpitule, nebuno. Au râs cu poftă, descătușând inhibiții. Eliberate de trupurile noastre, s-au strâns în brațe, tare de tot, s-au iubit nebun, și-au lăsat urme pe margini de gând. De la tăvăleală, au distrus vreo șapte țigle. Un câine a început să latre, deranjat de zgomote, respirații sacadate și țipete necontrolate.

Spre dimineață, ale mele gânduri s-au întors în mine, ale lui au fugit acolo unde trupul lui dormea, la capăt de lume. Noaptea următoare se vor întâlni iar. Pe un alt acoperiș. Din alt oraș, cu alte străzi, alte clădiri și culori.

M-am trezit ciufulită, cu colțurile gurii lipite de pereți, într-un zâmbet suspect. Mi s-a părut că cineva, în vis, m-a făcut nebună. Cobor din pat și mă apropii de geam. Mă bate un gând în retină.

Pe casa din față, doi porumbei stau lipiți pe o țiglă intactă.
Un câine aleargă fericit pe străzile pustii în timp ce doarme ghemuit pe pământ, cu lanțul de gât.

Citește și O serbare cu secrete. Monica Bologa