voi face-o mărturisire.
nu mai dăruiesc, primesc.
primesc doar, vizite
ale unor personaje bizare
și nu mai puțin fascinante:
instalatori de pisici vagaboande și lichide rănite,
tablouri năvalnice fără însoțitor,
colecționari presați între filele unor clasoare,
păsări din cele mai rare și pescuitori
insistenți de perle amare,
esențe tari, divine, prelinse din nările unor albine,
vraci care se vindecă doar pe sine
cărți ce se citesc în coaja lor, singure,
dintr-o privire,
sinucigași cu pistoale de apă,
o, chiar acum
îmi intră-n casă o vâlvătaie mioapă.
doar timpul se scuză printr-o scurtă misivă
spune că are
o mică sincopă
ce doare.
foto tumblr.com
Citește și năluca de vetiver
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
