La sfârșitul unei lungi, și, aparent, liniștite veri, ziarele anunțau dispariția fiicei premierului britanic Herbert Asquith.
Titluri ca ”Fiica Premierului, dispărută”sau”Domnișoara Asquith în pericol’‘ inundau primele pagini ale marilor publicații.
Dispariția a fost raportată la secția de poliție din Cruden Bay, unde familia primului ministru își petrecea vacanța.
După căutări intense, Violet Asquith a fost găsită zăcând pe iarba udă a coastei scoține. Nu părea rănită, dar era inconștientă. A fost chemat de urgență un medic, și, după numai câteva minute de la sosirea acestuia, pacienta își revenise.
Dar zvonurile au continuat. Fusese un accident, sau Violet Asquith încercase să se sinucidă?
Premierul a încercat să pună capăt poveștii, spunând că se făcuse întuneric și fiica sa se rătăcise. Presa a încetat să mai dezbată subiectul, dar mulți au rămas sceptici cu privire la povestea premierului.
Misterul a rămas în interiorul familiei Asquith, dar acum povestea capătă o nouă însemnătate datorită unor noi documente publicate. Este posibil ca incidentul să aibă vreo legătură cu dragostea Violetei pentru Winston Curchill?
”Nu este suficient să facem tot ce putem, câteodată trebuie să facem și ceea ce trebuie!” – Winston Churchill
Violet l-a întâlnit pe Churchill în aprilie, 1907, la Taplow Court, lângă castelul Windsor, reședința de pe Tamisa a celebrei doamne Desborough.
Cu 12 ani mai în vârstă, și încă necăsătorit, a făcut-o să simtă un sentiment de atracție de nedescris.
Au continuat să se întâlnească la baluri și serate. Era izbitoare asemănarea dintre cei doi, de la felul cum gândeau, până la felul cum se exteriorizau. Tânăra îndrăgostită, căzută iremediabil sub farmecele inteligentului Winston, vedea în el o proiecție a propriei personalități, un fel de oglindă în care se privea cu luciditate și se descoperea treptat. Pe scurt, se potriveau perfect.
Pentru Churchill însă, relația aceasta a fost văzută mai mult ca un avantaj evident în carieră, iar momentul afirmării sale consta în șansa de a avea sprijinul necondiționat al acestei tinere remarcabile. În momentul în care au început să se apropie, tatăl ei urma să devină, în câteva luni, prim-ministru. Puțini s-au îndoit că va obține slujba, iar istoria l-a adus în prim-planul vieții politice din Anglia în scurt timp. Churchill era hotărât să fie unul dintre membrii cabinetului său și știa că Violet îi va susține cu aplomb cazul. Ea nu l-a dezamăgit, pentru că era de o inteligență remarcabilă și de o încăpățânare pe măsură. În plus, era îndrăgostită până peste cap și convinsă că va deveni doamna Churchill.
La începutul lunii aprilie 1908, când Asquith a devenit prim-ministru, ea i-a spus tatălui său: „Profitați la maximum de Winston”. „- Nu trebuie să te temi în privința lui W.”, s-a grăbit tatăl să o asigure. „Vom avea grijă să ajungă în locul pe care îl merită.”
Violet a continuat să îl susțină pe Churchill, și, pe 8 Aprilie, este numit Președinte al Consiliului de Comerț, fiind cel mai tânăr politician cu funcție în Cabinet din ultima jumătate de secol.
La sfârșitul verii, Winston părea pregătit să o ceară pe Violet de soție. Ea era înconjurată de pretendenți, dar Churchill ”își generase o aură de lumină puternică, care mă împiedica să-i văd pe ceilalți”, după cum avea ea să scrie mai târziu.
Dar Churchill nu îi împărtășea iubirea. Era îndrăgostit de Clementine Hozier, și este foarte probabil ca vestea căsătoriei lor să o fi afectat profund pe Violet.
Churchill și-a întâlnit viitoarea sa soție, Clementine Hozier, în 1904, la un bal la Crewe House, casa Ducelui de Crewe și a soției lui Crewe, Margaret Primrose (fiica lui Archibald Primrose, al 5-lea Earl de Rosebery și Hannah Rothschild). În 1908, s-au întâlnit din nou la o petrecere dată de Lady St. Helier. Churchill a fost așezat lângă Clementine, iar viitorului om politic care a schimbat istoria veacului trecut nu i-a fost foarte greu să se îndrăgostească de ea. A cerut-o în căsătorie în timpul unei petreceri la Palatul Blenheim pe 10 august 1908, în micul Templu al Dianei.
„Cea mai strălucită realizare a mea a fost capacitatea de a reuşi să-mi conving nevasta să se mărite cu mine.”, a mărturisit el, la un moment dat.
Pe 12 septembrie 1908, s-au căsătorit în St. Margaret’s, Westminster. Cel care a condus ceremonia a fost Episcopul de St Asaph.[31] Cuplul și-a petrecut luna de miere la Casa Highgrove din Eastcote.[32] În martie 1909, cuplul s-a mutat într-o casă din 33 Eccleston Square.
După căsătoria lui Churchill, în 1908, au continuat să își scrie, mult mai rar ca înainte, iar relația lor s-a răcit.
A fost evenimentul o tentativă sinucigașă? Și dacă da, în ce măsură a contribuit la aceasta relația cu Churchill? Probabil nu vom afla niciodată…
Dar povestea continuă! În 1915, Violet Asquith se căsătorește cu Sir Maurice Bonham Carter, prim-secretar în cabinetul tatălui ei, ceea ce îi va deschide ușa către o carieră importantă pe scena politică.
Într-adevăr, Churchill a avut de câștigat de pe urma relației cu Violet. Pe de altă parte, după ce i-a trecut obsesia pentru acesta, ea a devenit unul dintre cei mai puternici avocați din Downing Street, iar influența pe care a obținut-o a propulsat-o către Cabinet.
Era o perioadă în care nu era ceva obișnuit ca femeile să activeze în acest domeniu și poate tocmai de aceea s-a făcut remarcată prin funcțiile de președinte al Woman’s Liberal Federation și președinte al Partidului Liberal, devenind prima femeie care a deținut această funcție.
Nu și-a neglijat nici viața de familie, având 4 copii de a căror educație s-a ocupat în permanență, fiind o fire extrem de sensibilă și de protectoare.
A scris mai multe cărți, printre care și unele despre Winston Churchill, pe care îl prezintă prin prisma propriilor ei trăiri.
A murit în urma unui infarct la vârsta de 81 de ani, și a fost îngropată la St. Andrew’s Church, Mells, Somerset.
