Despre VÂRSTE și cum ne raportăm la ele

De fiecare dată când mă apucă depresia de vârstă, îmi aduc aminte de fotograful american Ari Seth Cohen. Instantaneu și fără nicio greutate.

Fotografiile lui îmi dau sentimentul că dincolo de ziua de mâine chiar există ceva care poate opri trecerea timpului, și e totul în mintea noastră.

De când ne-a luat Buhnici la rost, am început să mă uit mai des în oglindă și i-am dat dreptate când spune că trebuie să dăm pe la sală. Sau să ne îmbrăcăm adecvat. Și dacă mai punem la socoteală și câteva vorbe de duh din care am selectat mai jos, ecuația începe să fie inteligibilă. Cred că de la un moment dat ești ceea ce te-ai pregătit o viață întreagă să fii, pentru că în fiecare zi, nu-i așa, ne pregătitm pentru câte ceva. Oare suntem conștienți de faptul că și pentru cum vom fi sau cum vom arăta ”mai încolo” ne-ar trebui o pregătire specială?

Puțină grijă, așa, pentru sănătatea noastră mentală, pentru corpul nostru și pentru mintea care dictează dispoziția. 

O alimentație sănătoasă, bifat în mare, depinde de timp și respectul față de stomac. Serviciul înseamnă stres și mâncare pe furate, de obicei din aceea care se poate consuma în 5 minute, undeva, între două cursuri/telefoane/contracte/ședințe. Ședințe de masaj, bifat în mare, depinde  de timp.

Da, timpul acesta care face ca totul să devină arbitrar… Mers la sală, cu bicicleta, plimbări lungi, bifat… Nu s-ar putea spune că nu avem bunăvoință. Încercăm tot ce scrie la carte, cu sfințenie și cu îndărjirea pe care ne-o dă conștiința că timpul începe să treacă în defavoarea noastră.

Dar cu sufletul ce te faci? (Aici își răspunde fiecare, în gând). 

Povestea: După moartea bunicii sale în 2008, Ari Seth Cohen a început să fotografieze femei de peste 60 de ani pe străzile din New York. Ce aveau în comun? Stil excentric à la Iris Apfel. Suficient pentru o adevărată revoluție în gândirea femeilor, care a început prin albume de fotografie după cum veți vedea mai jos.. 

Iris Apfel

Ceea ce a început ca un proiect aproape cathartic pentru fotograf, a devenit rapid un blog viral, Advanced Style, urmat de un documentar cu același nume și două cărți, Advanced Style – în 2012 și Advanced Style: Older and Wiser în 2016. Ari Seth Cohen a devenit un ambasador artistic pentru generația mai în vârstă, situându-se  în fruntea unei mișcări de emancipare a femeilor în vârstă din întreaga lume, de la Los Angeles la Tokyo. Ari demonstrează, într-un stil unic, că senectutea nu înseamnă altceva decât adoptarea unui nou lifestyle, trecerea la o nouă etapă. 

Pentru cel mai recent proiect al său, Advanced Love, lansat în decembrie de Abrams, Cohen se concentrează pe dragostea și relațiile pe care aceste femei în vârstă le au, și le asumă și le cultivă cu cea mai mare naturalețe. Advanced Love explorează viețile și relațiile indivizilor (fie că sunt căsătoriți, cu parteneri sau cu iubiți) și se întinde dincolo de tărâmul esteticii și stilului. 

Mesajul: Vârsta este un număr! Da, e un truism, dar aplicați-l!

Și, a propos de Buhnici, cine e Buhnici ăsta, în definitiv? Un tip care n-a făcut altceva decât să dea un impuls femeilor să-și dorească să fie mai bien în pielea lor, dar, în același timp, să-și privească și semenii care, vrând-nevrând, trăiesc pe lângă ele. Gata, a trecut circul, acum ne putem apuca să lucrăm la proiectul acesta care se numește vârsta a doua. Aruncați hainele gri, negre, kaki și alte culori triste cu care ne-au învățat generațiile de bunici și străbunici că ”e frumos” să le porți de la o anumită vârstă, și trăiește în culori, pentru că ele înseamnă viață!

(Din ce în ce mai mult frunzăresc albumele lui Ari, cu atât îmi vine să-mi reconsider părerea despre ”cum ar trebui”, de gura lumii – românești – să simt, să mă comport și să mă îmbrac ”mai încolo”, când voi fi bunică:). Ia să vedem, ce va mai zice Buhnici atunci?

Și nu uita:

Există o fântână a tinereţii: mintea, talentele, creativitatea pe care o aduci în viaţa ta şi a oamenilor pe care îi iubeşti.

Când vei reuşi să atingi această sursă, vei fi învins cu adevărat bătrâneţea.”

Sophia Loren

„Nimeni nu îmbătrâneşte prin simpla acumulare a unui număr de ani. Devenim bătrâni prin părăsirea idealurilor noastre.

Anii pot rida pielea, dar renunţarea la entuziasm ne ridează sufletul.” 

Samuel Ullman

„Natura îţi dă faţa pe care o ai la 20 de ani; depinde numai de tine faţa pe care o ai la 50 de ani.”

Coco Chanel

„Cred că râsul şi zâmbetele sunt cel mai bun antidot împotriva îmbătrânirii. În ceea ce mă priveşte, încă mă mai văd ca la cinci ani.”

Demi Moore

A înainta în vârstă nu însemnă să îmbătrâneşti, ci să trăieşti. (…) Să începem să sărbătorim faptul că putem trăi o viaţă activă şi să încetăm să ne pedepsim pentru că nu arătăm într-un anume fel, ci să ne responsabilizăm să avem grijă de sinele nostru, ştiind că acesta se va reflecta şi asupra exteriorului.”

Cameron Diaz

Acum, dacă tot veni vorba de Buhnici, mi-a plăcut postarea Cameliei Radulian de pe pagina de Facebook: directă și onestă.

Buhnici și-a cerut scuze. Problema nu este că nu-i plac vergeturile și celulita, fiindcă nici eu nu văd ceva de plăcut la ele. Chiar multe dintre noi, posesoare de celulită și vergeturi, nu suntem neapărat în culmea fericirii cu ele. Problema e că a verbalizat un tabu și a făcut-o într-un mod extrem de arogant. Dacă o spunea mai cu perdea, mai puțin interpretabil, mai ca un dietetician, așa, mai ca un antrenor de fitness, mai ca un kinetoterapeut, mai ca un maseur, mai ca un estetician, parcă mai treacă-meargă. Dar ne-a cam lovit în plex.
Buhnici a greșit, ok, trebuia să-și țină gura, dar hai să fim serioși, sunt și lucruri mai rele pe lumea asta decât un bărbat care pune frumusețea fizică mai presus de celelalte multe alte calități ale femeii. Oh, că era să uit!: fiindcă, nu-i așa? știm că absolut toate tinerele de 20 de ani îi iubesc pe domnii de 60 exclusiv pentru sufletul lor deosebit. Deci, iată că se poate, toate femeile pot face abstracție de fizicul bărbaților, ele iubind îndeosebi sufletul lor! Buhnici, tu de ce nu faci la fel?
Din valurile inițiale de indignare justificată, ne-am trezit, ca mai mereu, cu o situație dezechilibrată în partea opusă, făcând acum interminabile demonstrații de ură, miștocăreală și agresivitate, toate infinit mai toxice și mai ample decât scăparea grobiană a lui Buhnici. Peste tot văd elogii aduse celulitei și vergeturilor, pe care lumea le vede acum ca pe niște daruri divine sau ca pe binecuvântări, ca pe însemne ale unui eroism matern fără egal, deși multe nu s-au căpătat în urma sarcinii. Ne e bine, oameni buni? Unde e echilibrul?
În fine, ca să nu mai lungim vorba, eu îl iert pe Buhnici. Și mă uit, ba un pic galeș, ba un pic nostalgic, la prăjitura din frigider…..
în lumea asta există medicamente și reclame pentru toate hibele… riduri, celulită, fisuri anale, vergeturi, flatulență, ciuperci, râie etc. Dacă îi spui unuia cu flatulență că are problema asta, sau să-și vadă de gazele lui, e un afront colosal. Unei femei cu riduri, să-i spui că are riduri, deși le are, e nebunie curată. Sinucidere socială. Cu toate că ea merge constant să-și cumpere creme împotriva ridurilor și dă averi pe proceduri de înfrumusețare ( nu că le-aș condamna, sunt binevenite). Dar…e de studiat această ciudățenie comportamentală, presiunea fariseismului, prefăcătoria ca obligație morală, în timp ce se tot perorează despre abjecția minciunii etc… Merită efortul…măcar pentru amuzament.”

Citiți și:

Despre senectute, cu drag