Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1906 Tulcea, România, d. 21 mai 1973 Ottawa, Canada) profesorul care, pe lângă matematică, era pasionat şi de matematică, a fost și el, demult, demult, mic. Am găsit această expresie – ”Demult, demult, eram mic” – într-o declarație a academicianului, publicată de către soția sa, Viorica Moisil, în cartea ”A fost odată… Grigore Moisil”. Este înduioșător să te gîndești în acești termeni la omul care a fost părintele informaticii românești și cel care a aşezat românii în faţa calculatorului.

„Demult, demult, eram mic. Nu ştiam că mama fusese şi ea mică. N-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi mai fie teamă de matematică.”

„Ori de câte ori era amărât făcea matematică, şi ori de câte ori era vesel. Stringenţa ei se potrivea cu spiritul său logic. «Ce vă pasionează în afara profesiunii dumneavoastră?», l-a întrebat odată un redactor. A răspuns: «Matematicile»“, ne spune Viorica Moisil în cartea sa. Aceasta este o declaraţie de dragoste în plus pentru că, oricât de obsesiv ar apărea matematica în viaţa unui profesor, practicată „când te speli pe dinţi şi când nu te speli pe dinţi“, aceasta este marea sa bucurie.

Cu un farmec de inegalat, profesorul devenise celebru prin replicile pe care le servea interlocutorilor săi, replici care, dincolo de efectul imediat mai mult sau mai puțin comic sau șfichiuitor, erau pline de o adâncă înțelepciune.

Culegerea  următoare de ”moisilisme” aparține Ioanei Moisil, nepoată a academicianului și fostă, tare iubită, profesoară a mea (uite așa, mă laud și eu…)

Știință, educație, viață

  • Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învățămâtului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
  • Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ți le pui singur.
  • Nimic nu costă mai mult decât neștiința.
  • Spre deosebire de vin, știința nu trebuie lăsată să se învechească.
  • Știința  se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.
  • Învățând matematică, înveți să gândești.
  • Nici o problemă nu are granițe. Orice răspuns are multe.
  • O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai întelesul, ci și toate subînțelesurile.
  • Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving.
  • Dușmanii se recrutează dintre prieteni.
  • Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat.
  • Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.
  • Scaunele prezidențiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
  • Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că el e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească.

Zoe Petre, istoric, nepoata lui Grigore Moisil: „Grigri era un bărbat urât, cu nasul borcănat, dar care făcea furori!“

”În clanul Moisil n-a lipsit niciodată umorul. Când era în spatele catedrei, profesorul Moisil s-a amuzat atunci când un elev i-a spus: „Să mă pupi în fund!“. „Asta e foarte simplu!“, i-a răspuns el, aşa că l-a sărutat pe frunte.”