Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1906 Tulcea, România, d. 21 mai 1973 Ottawa, Canada) profesorul care, pe lângă matematică, era pasionat şi de matematică, a fost și el, demult, demult, mic. Am găsit această expresie – ”Demult, demult, eram mic” – într-o declarație a academicianului, publicată de către soția sa, Viorica Moisil, în cartea ”A fost odată… Grigore Moisil”. Este înduioșător să te gîndești în acești termeni la omul care a fost părintele informaticii românești și cel care a aşezat românii în faţa calculatorului.

„Demult, demult, eram mic. Nu ştiam că mama fusese şi ea mică. N-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi mai fie teamă de matematică.”

Sursă foto: https://www.radioromaniacultural.ro/grigore-moisil-vizionarul-care-a-introdus-informatica-in-romania/

„Ori de câte ori era amărât făcea matematică, şi ori de câte ori era vesel. Stringenţa ei se potrivea cu spiritul său logic. «Ce vă pasionează în afara profesiunii dumneavoastră?», l-a întrebat odată un redactor. A răspuns: «Matematicile»“, ne spune Viorica Moisil în cartea sa. Aceasta este o declaraţie de dragoste în plus pentru că, oricât de obsesiv ar apărea matematica în viaţa unui profesor, practicată „când te speli pe dinţi şi când nu te speli pe dinţi“, aceasta este marea sa bucurie.

Cu un farmec de inegalat, profesorul devenise celebru prin replicile pe care le servea interlocutorilor săi, replici care, dincolo de efectul imediat mai mult sau mai puțin comic sau șfichiuitor, erau pline de o adâncă înțelepciune.

Culegerea  următoare de ”moisilisme” aparține Ioanei Moisil, nepoată a academicianului și fostă, tare iubită, profesoară a mea (uite așa, mă laud și eu…)

Știință, educație, viață

  • Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învățămâtului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
  • Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ți le pui singur.
  • Nimic nu costă mai mult decât neștiința.
  • Spre deosebire de vin, știința nu trebuie lăsată să se învechească.
  • Știința  se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.
  • Învățând matematică, înveți să gândești.
  • Nici o problemă nu are granițe. Orice răspuns are multe.
  • O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai întelesul, ci și toate subînțelesurile.
  • Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving.
  • Dușmanii se recrutează dintre prieteni.
  • Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat.
  • Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.
  • Scaunele prezidențiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
  • Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că el e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească.

Zoe Petre, istoric, nepoata lui Grigore Moisil: „Grigri era un bărbat urât, cu nasul borcănat, dar care făcea furori!“

”În clanul Moisil n-a lipsit niciodată umorul. Când era în spatele catedrei, profesorul Moisil s-a amuzat atunci când un elev i-a spus: „Să mă pupi în fund!“. „Asta e foarte simplu!“, i-a răspuns el, aşa că l-a sărutat pe frunte.”

Alte gânduri:

Despre Unirea din 1 decembrie 1918: „Unirea s-a întâmplat, dar nu e îndestul, ea trebuie întărită. Orașele, districtele, provinciile s-au unit; mai trebuiesc unite sufletele, cugetele, inimile, iată ce avem de făcut!
Despre pasiunea pentru matematică: „Eu știu că matematica e folositoare, dar eu fac matematică fiindcă îmi face plăcere. Acesta e marele noroc al matematicienilor. Pot fi folositori societății făcând ceva care pentru ei personal e o bucurie. Un matematician face matematică, fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze!”
Despre legi: „O măsură legislativă, o indicație administrativă este una dintre componentele vieții unei societăți; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că, dacă se decretează o lege, ea se va și aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.
Despre ce înseamnă un profesor: „Se știe că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ți se pară ușoare.”
Despre calculator: „Poate singura superioritate a calculatorului e că se corectează când greșește. Om s-o facă, rar!
Despre muncă: „Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcere în munca lui. De ce m-am făcut matematician, asta mă privește. De ce alții nu s-au făcut, nu mă mir.
Despre mediocritate: „Mediocrii nu iartă oamenilor inteligenți de a fi superficiali în aparență și profunzi în realitate.
Despre dragoste: „Dragostea nu se definește: o trăiești, o uiți, ți-o aduci aminte.
Despre matematicieni și… alții: „Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alții, care fac planuri, fără activitate.
Despre copii:Nu am o părere bună despre copiii care se țin numai de ce zic părinții. Ca să aibă personalitate, copilul – și acest lucru este valabil și pentru elev și pentru profesor – trebuie să se rupă de părinți și să acționeze așa cum gândește el.
Despre a învăța: „Am auzit că ar fi psihologi care ar susține că de la o anume vârstă omul nu mai poate învăța. Iată un lucru pe care eu nu-l cred. Cred că omul de la o anume vârstă nu mai e învățat să învețe. Există colective în care e rușine să înveți: n-ai învățat destul? Prea multă minte strică, îmi spune unul. Eu n-am timp să învăț, mi-a spus altul. Calul bătrân nu se învață în buestru. Da ce, eu sunt cal? Că dac-aș fi cal, aș căuta să-mi merit gradul de cal. Nu s-ajung din cal, măgar.
Despre categorii de oameni: „Foarte curând, oamenii se vor împărți în două categorii: oameni bătrâni și oameni care știu să lucreze la calculator.”
https://www.youtube.com/watch?v=ciG9PUjsSIs&t=38s