O întrebare din seria “Cam cât costă hotelurile la Paris”, în condițiile în care locuiești cu familia și lucrezi la un simplu hotel, evident, nici măcar în acela neinteresându-te prea tare, fiind ocupat cu alte îndatoriri. 

Imaginează-ți că ești regizor și filmul tău va rula în cel puțin optzeci de cinematografe din toată țara, iar cineva te întreabă în care cinematograf din Oravița va rula și cât costă biletul… Cu tot respectul, îl inviți să consulte “Google” sau îi dai linkul cu programul, în cel mai norocos caz.

Exemplul de mai sus se încadrează în normalitatea unui autor, o normalitate care nu-l face agent de vânzări, bișnițar, autopublicitar, însă, ridiculitatea celui care a pus întrebarea nu este tocmai ridicolă, ci urmează un “pattern” bine bătătorit în “cum merge treaba pe la noi”, pentru că 80% dintre autori pentru asta trăiesc – printre cinci idei filosofice, politice sau ideologice, au grijă să strecoare “linkul magic de unde puteți găsi cartea MEA” – cei care-și notează “TOP Vânzări”, care verifică tirajele și poziționarea “puilor” în librării etc.

Citiți și Sting: Uneori e bine să visăm…