Tânjim după ”mai bine”. Și nu, nu stă în natura perfecționistului să vrea următoarea versiune a vieții lui. Nici într-o incapacitate de a savura prezentul.
Stă în natura umană. Suntem îngeri ce au părăsit Raiul. Poate ca o alegere personală sau poate că am fost izgoniți. Nu intru în teorii ortodoxe sau mai puțin.
Am venit în această dimensiune cu aripile frânte, cu părți din suflet sângerânde. Ascundem tristeți și lacrimi, dureri și strigăte de ajutor. Zâmbim, ca un triumf în fața durerii. Trăim astăzi cu speranța unui mâine mai bun. Sau poate că nu e speranță, ci o luptă asiduă. Obosim la un moment dat.
Atunci ne întoarcem în adâncurile ființei și realizăm încă o dată fragilitatea. Ne luăm forța de a lupta astăzi pentru fericirea zilei de mâine.
Fericirea poate fi atinsă ușor în ochii mediocrului. La fel și împlinirea. Sunt puțini cei care conștientizează condiția de înger căzut. Cei mulți se mulțumesc cu ideea unei vieți liniare, fără prea multe nuanțe. O viață seacă, plictisitoare, cu miză inexistentă.
Cum rămâne cu dumnezeirea din noi? Cu acea voce care strigă după divin, după profunzimea ființei și plenitudinea vieții?
Cum rămâne cu scopul suprem al existenței noastre? De ce alegem să consumăm anii în locuri nepotrivite și alături de persoane nepotrivite?
De ce e totul așa de greu pentru unii? De ce geniul e învins de mediocru?
Întrebări poate fără răspuns …
Sau, cine știe, unele răspunsuri vin la un pahar de smoothie…
Iată cu ce vă puteți desfăta papilele gustative:
Banane – 2, mari și coapte bine
Fulgi de ovăz – 1/4 cupă
Cacao Criollo – 2 lingurițe
Cafea – obținută din o capsulă cafea Nespresso
Unt de arahide – 1 lingură
2 curmale
Maca
Ashwagandha
Guarana
2 cuburi de gheață
Pe deasupra am pus câteva bucățele de ciocolată din: 80% masă de cacao, unt de cacao, zahăr de cocos și vișine deshidratate, zmeură și afine liofilizate.
Pentru că psihologia merge foarte bine cu bucătăria. Aici aveți dovada.
Și nu uitați:
A mânca sau a te hrăni?
Realitatea tristă este că tot mai mulți oameni mănâncă, adesea calorii goale ce nu deservesc corpului în niciun fel, din contră, iar foarte puțini sunt aceia care se hrănesc.
Ambele categorii de oameni fac o alegere.
Dacă vorbim de prima categorie, vorbim despre a trăi pentru a mânca. Însă acest a mânca devine călău, picătura chinezească.
De ce e totul așa de greu pentru unii?
Mecanismele inconștiente sunt invizibile: traume ale copilăriei, abuzuri, lipsuri emoționale. Privind actul de a mânca psihologic, găsim cauzele și rezolvările la nivel profund, în inconștient.
Abordarea psihologică a dezechilibrelor alimentare este relativ nouă, însă se dovedește a fi extrem de utilă.
