Să scriu cât impresiile sunt calde. M-am întors de la teatru. Am văzut o piesă care te dă (puțin) cu capul de pereți, la modul bun și profund – „Conferința iraniană” de Ivan Vîrîpaev.

I-am iubit, încă o dată, pe actorii teatrului din Sibiu.

Dar despre ce este vorba?

Conferința are loc la un simpozion din Danemarca, unde personalități publice, autori și oameni de știință influenți se adună pentru a discuta despre ciocnirea actuală a ideologiei liberale occidentale moderne cu conștiința religioasă, tradiția și modul de viață ale unui Orient „spiritual” lipsit de orice formă de toleranță.

Încercarea de a prezenta, ca la orice conferință, rapoartele întocmite de lectori, se transformă rapid într-o conversație alertă și nu lipsită de tensiuni, dileme etice și experiențe personale legate de condiția umanității de astăzi fiind aruncate ca niște mingi de ping-pong năucitoare.

Fiecare intervenție este extrem de persuasivă și o demontează până la demolare pe cea anterioară. Un joc provocator care îți solicită mintea și resorturile sufletești și în care nu mai știi care sunt granițele între adevăr și ignoranță, credință și știință.

Ivan Vîrîpaev este un cunoscut și frecvent montat dramaturg, regizor de teatru și film, scenarist, producător și actor rus contemporan. Scopul piesei lui Vîrîpaev nu este acela de a delibera asupra fricțiunii Est/Vest, ci de a prezenta o pildă filosofică reală despre umanitate, credință și iubire.

foto sursa

„Piesa asta este despre cum putem învăța să trăim într-o lume cu valori, culturi și credințe diferite de ale noastre. Despre cum putem deveni mai conștienți de ce e în noi și în afara noastră. Vîrîpaev reia una dintre temele esențiale pentru el – comunicarea sau, mai degrabă, lipsa ei. Crizele politice sau familiale, războaiele, conflictele de orice fel, dilemele etice, toate pornesc de la neînțelegeri, de la probleme de comunicare. Așa că, în Conferința iraniană, el propune o conversație deschisă despre experiențele noastre personale specifice, despre călătoriile spirituale ale fiecăruia dintre noi, dar și despre cum se împletesc ele în imaginea de ansamblu. Cred că e important să ne educăm în privința diverselor moduri de a trăi și de a gândi, de a fi pe această planetă. Și, totodată, să avem mintea deschisă la propunerea lui Vîrîpaev, aceea de a încerca să stabilim căi de comunicare cu celălalt prin libertate, toleranță și acceptare.” – regizor Bobi Pricop