Gaslighting sau cum să te rătăcești în casa ta cu luminile aprinse
Complexitatea relațiilor amoroase ne provoacă adesea să ne întrebăm cum putem naviga printre sentimentele profunde de iubire și flirt. Aceste emoții marcată adesea de intensitate sunt, de asemenea, însoțite de dileme și neînțelesuri. Haideți să explorăm împreună aceste aspecte fascinante ale psihologiei relațiilor.
Iubirea poate fi o forță copleșitoare. Atunci când întâlnim pe cineva special, flirtul devine un element natural în procesul de atracție. Dar, cum gestionăm această complexitate? De multe ori, flirtul servește ca o punte între prietenie și o relație romantică, aducând o adâncire a emoțiilor și un joc de sensibilitate.
Psihologia ne oferă instrumentele necesare pentru a înțelege dinamica complexă a relațiilor. Este important să realizăm că fiecare interacțiune, de la prietenie la iubire, este influențată de experiențele noastre anterioare și de modul în care ne percepem pe noi înșine. Acceptarea acestor nuanțe ne ajută să creștem în relațiile noastre, transformând complexitatea într-o sursă de putere și învățare.
La început, totul pare doar… intens. Intens e bine, nu? Intens înseamnă pasiune, implicare, dorință de conexiune. Apoi, într-o dimineață, te trezești și nu mai ești sigură dacă el chiar a spus ce a spus. Sau dacă tu chiar ai simțit ce ai simțit. Ți se pare.
Bine ai venit în realitatea paralelă numită gaslighting. Un spațiu în care ești prezentă, dar absentă din propria percepție. Te vezi în oglindă, dar nu te mai recunoști. Nu pentru că te-ai schimbat, ci pentru că cineva a avut grijă să te convingă că nu vezi bine.
Gaslighting-ul, ca termen, vine din piesa de teatru Gas Light (1938) și filmul eponim din 1944, în care un soț modifică intensitatea luminilor din casă și își convinge soția că imaginea ei e defectă, că nu are voie să aibă încredere în sine.
Astăzi, termenul e aplicat în psihologie și psihanaliză pentru a desemna oformă subtilă de abuz emoțional în care realitatea victimei este negată sistematic.
Cameron Diaz and Nikolaj Coster-Waldau in „The Other Woman,” (via pinterest)
Gaslighting-ul nu e doar abuz. E o formă de dezvrăjire lentă. Te face să crezi că iubirea înseamnă confuzie, că tandrețea trebuie plătită cu autocenzură, că adevărul e negociabil.
Dar nu e.
Tu știi ce ai simțit.
Ți-ai adus aminte corect.
Ai dreptul să crezi în propria ta realitate.
Mecanisme de apărare implicate – da, te poți trezi la timp, important e să vrei și să nu fii în faza ”hormonul bate neuronul”. Semne:
-
Proiecția – „Tu ești instabilă” = de fapt, el este cel anxios și impulsiv.
-
Negarea – „Nu am spus asta.” = realitatea este anulată în favoarea propriei narațiuni.
-
Dizolvarea identității – victima ajunge să se întrebe cine este, dacă nu are oglinda celuilalt.
-
Dublul mesaj (double bind) – „Fii sinceră, dar nu spune ce simți.” O formă de tortură relațională.
Ca să înțelegi mai bine fenomenul, poți viziona niște filme excepționale.
Aceste producții pun într‑o lumină clară modul în care gaslighting-ul subminează percepția de sine, identitatea, relațiile. Fie că e vorba de suprarealismul unei prezențe invizibile, de luminile care se diminuează fără explicație, sau de o iubire maternă care te face să te simți un personaj delirant:întotdeauna rămâne o voce care spune: „Tu ești problema.”
A vedea aceste filme (și serialul Sharp Objects) e o lecție despre cum manipularea mentală se ascunde adesea sub cele mai tandre gesturi — și de ce vindecarea începe când accepți că nu erai nebună.
Gaslight (1944)
Regia: George Cukor | Distribuție: Ingrid Bergman (Paula), Charles Boyer (Gregory/Anton), Joseph Cotten, Angela Lansbury
Premii: Oscar pentru Cea mai bună actriță (Ingrid Bergman), Oscar pentru Arhitecture movie (alb-negru), alte 5 nominalizări la Oscar și Golden Globe; film inclus în National Film Registry.
Rezumat: Paula Alquist se căsătorește cu Gregory, un bărbat aparent îngrijitor. Treptat, viața ei devine un coșmar: Gregory îi ascunde lucruri, modifică luminile casei, neagă experiențele ei. Ea devine confuză, își îndoiește percepțiile, până când întregul plan de manipulare iese la lumină.
Legătura cu gaslighting: Prototipul absolut. Filmul dă numele fenomenului: victima este convinsă că pierde realitatea și încrederea în sine – exact ceea ce definește gaslighting-ul.
The Invisible Man (2020)
Regia: Leigh Whannell | Distribuție: Elisabeth Moss (Cecilia), Oliver Jackson‑Cohen (Adrian Griffin), Aldis Hodge, Storm Reid
Premii: A câștigat multiple premii AACTA, Saturn, Critics’ Choice pentru cea mai bună actriță și film horror; numeroase nominalizări pentru Moss și efecte vizuale.
Rezumat: Cecilia scăpa de un bărbat abuziv, Adrian, care aparent moare. După retragere, începe să experimenteze evenimente inexplicabile și amenințări invizibile. Pe măsură ce cei din jur îi sugerează că este traumatizată sau paranoică, ea ajunge să se întrebe dacă relatările sale despre agresor sunt reale sau nu.
Legătura cu gaslighting: Demonstrează modern cum tehnologia și abuzul se intersectează. Prezența invizibilă trimite un mesaj clar: gaslighting – când agresorul îți rescrie lumea astfel încât să te îndoiești de propria minte.
Sharp Objects (mini‑serial HBO, 2018)
Distribuție: Amy Adams (Camille Preaker), Patricia Clarkson (Adora), Chris Messina, el. al.
Recunoaștere: Nominalizări Emmy și Globuri de Aur pentru actrițele principale, apreciat de critica psihologică și feministă
Rezumat: Camille Preaker se întoarce într-un oraș natal încărcat de traume neraportate. Mama ei, Adora, este calmă, grijulie, dar excesiv controlantă. Adora controlează tot – diagnosticul Camille, alimentația, realitatea… până îi pune „gaslighting-ul” într-o epocă modernă și elegant mascat: „Tu exagerezi, dramatizezi, nu ți se întâmplă nimic grav”.
Legătura cu gaslighting: Este relația de familie ilustrată perfect: o mamă care invalidează emoțiile fiicei, o traumatizează și rescrie realitatea, iar Camille ajunge să se întrebe dacă suferința ei e justificată
Gaslighting între pagini
„Rebecca” – Daphne du Maurier
În acest clasic gotic, naratorul fără nume este noua soție a unui văduv carismatic. Pe măsură ce Rebecca, fosta soție decedată, este evocată obsesiv de servitori, de soț, de întreaga casă, protagonista își pierde echilibrul. Nimeni nu o ajută să înțeleagă realitatea, ba dimpotrivă: i se induce permanent ideea că nu e destul de bună, că doar „și se pare”.
➡ Gaslighting-ul aici e al casei, al amintirii, al comparației tăcute.
„Who’s Afraid of Virginia Woolf?” – Edward Albee
O piesă în care un cuplu își atrage un alt cuplu tânăr în jocuri psihologice sofisticate. Realitatea este distorsionată sistematic, iar dinamica e plină de negări, manipulări, interogații și redefinirea adevărului.
➡ Perfect exemplu de gaslighting intelectual, în care ironia este arma principală.
„Wide Sargasso Sea” – Jean Rhys
Scris ca un preludiu literar la „Jane Eyre”, romanul o urmărește pe Antoinette, viitoarea „nebună din pod”. În căsnicie, soțul o izolează, o numește altfel, îi anulează istoria. O șterge.
➡ O explorare devastatoare a colonialismului și a gaslighting-ului identitar.
Studii și teorii psihologice relevante
The Gaslight Effect – Dr. Robin Stern
Lucrarea de referință despre cum se instalează gaslighting-ul, în trei faze: idealizare, devalorizare, respingere. Stern oferă cazuri clinice și metode de ieșire din cercul manipulativ.
➡ Util, clar, valabil pentru relații, familie, prietenii, chiar și locuri de muncă.
Attachment Theory and Emotional Manipulation – J. Bowlby, extins de Levine & Heller în „Attached”
Teoria atașamentului explică de ce unii oameni acceptă gaslighting-ul: frica de abandon, dorința de aprobare, lipsa unui sine conturat.
➡ Victima nu e slabă. E programată să creadă că doar în relație are valoare.
Trauma and Recovery – Judith L. Herman
Capitolele despre trauma relațională și supraviețuirea abuzului subtil oferă o bază solidă pentru înțelegerea efectului distructiv al negării continue a realității proprii.
➡ „Negarea este forma supremă de abandon.”
When Love Is a Lie – Zari Ballard
Un ghid de auto-reflecție asupra relațiilor cu narcisiștii, cu exemple clare și instrumente de recunoaștere a manipulării.
➡ Când iubirea te face să te urăști, nu e iubire. E strategie.
Excerpt in English:
Gaslighting isn’t passion — it’s erasure. It replaces your reality with theirs, your memory with confusion, your voice with silence. From Freud to Lacan, we understand it not as madness, but as a calculated strategy of control. And healing begins the moment you say: I know what I saw. I know who I am.
Notă: Acest articol nu vrea decât să ridice o problemă, nicidecum să ofere tratament sau consultație psihologică. Pentru orice nelămurire, întrebați un specialist.
