ceva nedefinit și totuși imperios
ca o mărturisire
ceva solemn și totuși fără însemnătate
turnat cu ușurință în forme-mpletite de ape
acel ceva cu totul special și neverosimil
un infinit între paranteze
ceva violent și parfumat ca un carnagiu de lavandă
nefiresc și totuși atât de natural
ca lumina
lasă-l, te rog, să se întâmple.
vino, cu grâu argintat curgându-ți pe față
și păr încâlcit în arcușul luminii
cu mișcătoare oglinzi printre coastele tale sonore.
vino, târând planete grele de somn și-ncordare
peste urme-nfundate cu muzică pură.
vino și niciodată, dar niciodată
n-o să-ți dezvălui micile mele
leșinuri de încântare.

foto tumblr.com

Citește și Alice în altă minte