”Cel mai bun prieten are, adesea, patru picioare” – Colette

Oricât de neobișnuit ar părea, deținătorii celor (adesea) patru picioare, atunci când sunt co-staruri, fac celebritatea mai puțin înfricoșătoare, transformând-o, cu blândețe, într-un animal de companie.

Audrey Hepburn și puiul de căprioară Pippin

Audrey Hepburn filma în Green Mansions, în 1958, jucând rolul unei femei conectate la natură, în jungla venezueleană, urmată peste tot de un mic pui de căprioară. Pentru a crea o legătură cât mai strânsă și naturală cu Pippin (Hepburn l-a numit Ip), Audrey a fost încurajată să-l ia acasă și să aibă grijă îndeaproape, hrănindu-l cu lapte dintr-un biberon.

”Nu am copii ai mei, dar învăț multe lucruri de la Ip”, spunea ea unui reporter, pe platoul de filmare. Așa că a luat micuțul pui cafeniu cu ea peste tot, la cumpărături, la petreceri și a făcut chiar nani cu el.

În cartea sa Remembering Audrey, fotograful Bob Willoughby – umbra lui Hepburn, cu aparatul de fotografiat în mână – a scris: „Obișnuiții din Beverly Hills sunt destul de blazați în legătură cu ceea ce văd, dar Audrey, urmărită prin oraș de această minunată creatură, oprea toată lumea în loc.”

Când s-au terminat filmările, a fost devastată să înapoieze puiul; un an mai târziu a avut un avort spontan. Pentru a încerca să o scoată din depresie, soțul ei l-a urmărit și recuperat pe Ip și, spre dezamăgirea terrierului ei – domnul Famous, Audrey și l-a luat ca animal de companie. Apoi a avut un copil…

Anna Pavlova și lebăda Jack

A fost una dintre cele mai mari balerine din toate timpurile, prima care a făcut turnee în jurul lumii cu propria companie, făcându-și o misiune din a duce baletul publicului care nu auzise niciodată de el, în orașe mici și țări îndepărtate, cu tradiții foarte diferite.

Este cea mai recunoscută pentru faimoasa sa interpretare din ”Moartea Lebedei”. De un lirism remarcabil, ”Moartea Lebedei” este creația coregrafului Mihail Fokin, care a imaginat, în 1905, pentru Anna Pavlova, celebra prim-balerină a Teatrului Mariinsky, un solo pe muzica lui Camille Saint-Saëns – ”Lebăda”, cea de-a 13-a mișcare din suita ”Carnavalul animalelor”.

Din 1912, a început să locuiască la Ivy House, în Hampstead Heath, Londra. Lebedele au fost elementele decorative favorite cu care și-a înfrumusețat lacul ornamental de acolo. Celebra balerina adora să fie înconjurată de lebede, atât pe scenă, cât și în viața particulară.

Cu una dintre ele, pe nume Jack, Anna a avut o legătură afectivă strânsă, cu totul ieșită din comun.

Lebăda Jack a fost fotografiată în repetate rânduri împreună cu Anna în timpul conferințelor de presă care aveau loc la reședința balerinei. Legătura era cu atât mai surprinzătoare cu cât, se știe că, lebăda nu este considerată a fi printre cele mai prietenoase dintre animale. Oricum, se pare că nici Anna nu era considerată printre cele mai prietenoase persoane.

Josephine Baker și ghepardul Chiquita

Josephine Baker, denumită și Venus cea neagră, diva despre care Picasso spunea că este o Nefertiti a zilelor noastre, iar scriitorul Ernest Hemingway că ”era cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o cineva vreodată”, a devenit, dintr-o fetiţă săracă a unui ghetou din St. Louis, vedeta incontestabilă a scenei pariziene. Faimosul dans în fustița realizată doar din banane a fost startul acestei vedete a divertismentului, devenită legendă a Epocii Jazz-ului.

Talentată, strălucitoare, decadentă și amorală, ea declara într-un interviu,: “o, eu nu eram complet goală, s-a întâmplat doar să nu port haine“.

Când Josephine Baker, în 1925, a început să-și interpreteze dansurile exotice și erotice, deosebite, în cabaretele din Paris, a devenit, aproape instantaneu, un superstar. În anii treizeci, ea a fost cea mai de succes animatoare americană care a lucrat în Franța.

Dincolo de picanterii, relații amoroase cu personalități ale vremii și de rolurile sale în filmele Sirena de la tropice (1927), Zouzou (1934), Prințesa Tam Tam (1935), Alarmă falsă (1940), Josephine Baker a adus Franței, în Doilea Război Mondial, servicii pentru care a fost recompensată de Charles de Gaulle cu distincția militară Croix de Guerre și cu Medalia Rezistenței în 1946, iar în 1961 cu Legiunea de Onoare. Mai mult, în semn de apreciere a eroismului manifestat în război, a fost prima femeie născută în America și îngropată cu onoruri militare franceze.

Când un proprietar de club i-a dat Josephinei Baker un ghepard, pe nume Chiquita, pentru a-l folosi ca parte a numărului ei de dans, ea a fost extrem de încântată. De fapt, i-a plăcut Chiquita atât de mult, încât ”pisica” a rămas cu ea mult după încheierea spectacolului.

În cele din urmă, ghepardul cu zgardă încrustată în diamante a călătorit prin lume cu Baker, mergând mereu în mașina ei și dormind în patul ei. 

foto tumblr.com

Imaginile au scop pur ilustrativ!