„Prin prelucrări știute, dar mai ales neștiute, poezia poate deveni ceea ce este: realitate sublimată.”
Lucrătorul viei
mă frământ zi şi noapte cum
aş putea fi eu acel pictor
care îşi acoperea pânzele cu ciorchini de struguri
de veneau la ei păsările înfometate
să-i ciugulească
de bună seamă le păcălea
ca pe urmă să se hrănească din carnea lor
voi
fraţii mei
cititori:
„Dacă vreţi să vă pictez îngeri
arătaţi-mi-i”
Poezia
ca dintr-o superstiţie scriu poezii
numai cu creionul
ştiind că solzii grafitului
au înmugurit şi au crescut
pe fundul oceanelor
cine şi-ar putea închipui vreodată
o colonie de cucuvele
cum urcă pe coşul vulcanului
în jurul mâinii mele când scriu
se strânge ţipătul lor
Ilustrată cu colivie
privesc mâna care poartă deasupra zăpezii
colivia în care stau
pe cer norii se așază precum rufele în dulap
brusc se oprește din mers
cu fălcile-i încleștate
purtătorul de colivie
aruncând către mine printre vergele metalice
foarte scurte ocheade
tăcerile dintre noi par
niște alei mărginite de sfincși
ochii unui faraon cu fața roasă de molii
ori timpul ieșind din ape negre în zori
din turla bisericii umbra cade ca un cuțit
pe gâtul lui aplecat.
Viorel Mureșan – poet, eseist şi critic literar
Viorel Mureşan s‑a născut la 1 aprilie 1953, în Vicea-Maramureş. Este absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj‑Napoca. Între anii 1975 și 1979 a frecventat cenaclul şi revista Echinox, fiind membru al redacţiei şi, implicit, al grupării echinoxiste.
Profesor în judeţul Sălaj, la mai multe şcoli, s-a stabilit la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din oraşul Jibou. A colaborat, vreme de peste patru decenii, la cele mai importante reviste literare din ţară. Prezent în antologii de poezie românească, apărute în ţară şi străinătate.
A publicat volumele de poezie: Scrisori din muzeul pendulelor, Albatros, 1982; Biblioteca de os, Dacia, 1991; Pietrele nimicului, Dacia, 1995; Ramele nordului, Dacia, 1998; Lumina absentă, Paralela 45, 2000; Ceremonia ruinelor, Dacia, 2003; Sâmbăta lucrurilor, Limes, 2006 (antologie de autor); Buchetul de platină, Eikon, 2010; Locul în care se va deschide cartea, Dacia XXI, 2010; Soare tăiat cu o foarfecă, Tipo Moldova, 2011 (antologie de autor); Salonul de toamnă, Tracus Arte, 2013; Rafturi cu linişte / Shelves with silence, Caiete Silvane / Eikon, 2014; Poștașul rural, Școala Ardeleană, 2015. A publicat volumele de critică literară și eseu: Leonid Dimov (monografie în colaborare cu Traian Ştef), Aula, 2000; Colecţia de călimări, Caiete Silvane, 2011; Colecţia de călimări 2, Caiete Silvane, 2013; Colecţia de călimări 3, Caiete Silvane, 2015; De gardă la Echinox, Caiete Silvane, 2019, Camera cu insomnii, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2021. (sursa)
foto sursa
„Ar fi semne că se întoarce lumea la poezie. S-a îndepărtat mult de poezie în ultimul deceniu după apariţia acestor mijloace tehnice moderne care au acaparat atenţia tinerilor şi care dăunează. Am observat o schimbare în viaţa elevilor, tehnologia aceasta perturbă apetitul de lectură, obligaţia şcolară pentru lectură, atenţia la clasă. Sufletul nu se schimbă atât de uşor. În acest sens, trag nădejde că va exista o întoarcere spre artă, spre poezie a fiinţei umane, e mai mult o rătăcire, ceea ce se întâmplă astăzi”, spune Viorel Mureşan.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.