Sursă: photo.rmn.fr
Sidonie-Gabrielle Colette (28 Ianuarie 1873 – 3 August 1954), cunoscută sub numele de Colette în lumea literaturii și a filmului, aparține acelei categorii de scriitori care ies în față cu o operă restrânsă, dar capabilă să producă mutații în conștiința publicului amator de literatură autentică, valoroasă, izvorâtă din propria experiență de viață.
Capodopera ei, nuvela Gigi, a fost printre motivele nominalizării la premiul Nobel, în 1948, deși prozatoarea scrisese aproape 15 nuvele și romane (Cheri, Vagadondul, Hoinara, Duo, Ciclul Claudine). Această creație atrage însă atenția în mod deosebit prin autenticitatea stilului pe care îl fundamentează și al scriiturii care o va transforma într-un ”geniu feminin”, așa cum o consideră Julia Kristeva, așezând-o alături de Hannah Arendt și Melanie Klein în celebra ei carte omonimă. Popularitatea de care se bucură imediat după apariție are un efect miraculos, pentru că va duce la producerea unuia dintre cele mai de succes musicaluri realizate vreodată, câștigând toate cele 9 Oscaruri de la categoriile la care a fost nominalizat la decernarea Premiilor Academiei Americane de Film – cel mai bun film, cea mai bună regie artistică, cea mai bună cinematografie și culoare, cele mai bune costume, cel mai bun regizor – Vincente Minnelli, cel mai bun montaj, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu.
Pelicula a mai câștigat și 2 Globuri de Aur, pentru cea mai bună comedie muzicală și cel mai bun regizor, dar și un premiu Grammy, pentru cea mai bună coloană sonoră. Producția MGM, povestind aventura tinerei și nonconformistei Gigi, ce aspiră la dragostea unui bărbat din înalta societate, a costat aproximativ 3.300.000 $, cele mai scumpe fiind decorurile și costumele realizate de genialul Cecil Beaton.
Iată tot atâtea argumente pentru care putem vorbi despre genialitate în cazul unei personalități feminine fascinante, (trăind, ca și Simonne de Beauvoir, într-o lume a bărbaților), opera ei care o reprezintă în totalitate – manieristic de-a dreptul, precum și capacitatea ei extraordinară de a provoca lumea artistică prin alte forme de expresie capabile să atingă conștiința publicului.
Viața personală a Colettei, marcată de relații amoroase controversate, divorțuri și o independență neobișnuită pentru o femeie a timpului ei, a făcut-o o figură fascinantă. Ea a trăit conform propriilor reguli, refuzând constrângerile sociale impuse femeilor și explorând liber propria sexualitate și identitate.
Colette nu a fost doar scriitoare; a fost și jurnalistă, actriță și scenaristă, având o carieră variată care a influențat și a fost influențată de cercurile literare, artistice și teatrale ale timpului ei. Această diversitate a experiențelor ei de viață a îmbogățit scrierile sale cu perspective unice.
Colette, „photographie d’art” (atelier Reutlinger, 1909)
Ce o face pe Colette atât de specială încât să devină un mit al Franței?
“Colette è un grand’uomo”, afirmă André Obey în 1923, pentru că modul ei de a fi nu numai individual, ci și în raport cu ceilalți e departe de moda feminină a vremii – ea sparge orice canon social, moral, menținându-se permanent în atenția parizienilor pe care ajunge să-i deteste, probabil și din cauza orașului: Cei 45 de ani petrecuţi la Paris n-au reuşit să facă din mine altceva decât o provincială, în căutarea prin douăzeci de arondismente şi pe cele două maluri ale fluviului a provinciei mele pierdute…
Divorțează atunci când se simte nesigură, insuficient apreciată sau pur și simplu atrasă de un bărbat (chiar dacă era cu mult mai în vârstă sau mai tânăr cu 15 ani), și o face de 4 ori, ignorând cu grație opinia publică, își asumă bisexualitatea, e mim, cântăreață și actriță de teatru și de cabaret pe gustul boemei pariziene a primelor două decenii ale veacului trecut, leagă prietenii în lumea oamenilor celebri (cu Proust, Picasso, Jarry, Ravel, Sartre, Cocteau, Genet și Simone de Beauvoir), nu ezită nici măcar să joace în roluri pe care astăzi le-am putea numi de starletă porno, pozează cvasinud, vinde cosmetice și, cu toate acestea, va fi singura femeie care va beneficia de funeralii naționale în curtea de onoare a Palatului Regal, declanșând un ultim mare scandal în lumea catolică, pentru care nici opera, nici stilul de viață n-au fost acceptabile.
Sursă: feedly.com
Meritul ei literar face însă efigie din această aventuroasă existență, în scrierile care demonstrează, cu aceeași vitalitate și nonconformism, că viața merită din plin trăită și că fericirea trebuie să fie scopul ei cel mai important. Scriind, construiește o lume în care se proiectează prin diferite alter-ego-uri ca ființă feminină de un erotism debordant și de o sexualitate nereprimată, într-un perpetuu antagonism cu bărbații, incapabili să trăiască la aceeași intensitate pasiunea unei relații amoroase – sfârșind astfel, iremediabil, în singurătate, iar această lume e compusă dintr-un amalgam de senzații și percepții înfiorate ale universului înconjurător încât face din opera ei o poematică apologie a Frumuseții, în toate dimensiunile ei. Colette a oferit unele dintre cele mai autentice și complexe portrete ale femeilor în literatură. Personajele ei sunt adesea femei puternice, complexe, care navighează prin constrângerile sociale pentru a-și găsi propria cale și identitate.
O pictură în culori pastelate a feminității exuberante, nesofisticate, o oglindă a propriei vieți, petrecute în căutarea esențelor tari ale fericirii, atât de trecătoare în realitate, atât de provocatoare și bogată în impulsuri afective în planul idealității și al visului. Introspecție, analiza straturilor profunde ale conștiinței, instinctualitate și rafinament al trăirii, într-o scriitură modernă cu note unice, de o muzicalitate intraductibilă în alte limbi, exaltând efectele polifonice ale subiectivității feminine, surprinse într-un moment de revărsare genuină, nealterată de norme și convenții. Colette a fost nominalizată pentru Premiul Nobel în Literatură în 1948 și a devenit ofițer al Legiunii de Onoare, recunoaștere a contribuției sale la literatura franceză și la cultura națională.
Este acest model de existență pe care ni-l oferă Colette un ideal sau o dezamăgire?
Rămâne să citim cărțile extraordinarei prozatoare a secolului al XX-lea, pentru că ea face parte din galeria marilor artiști ai lumii, despre care Marcel Proust spunea că „n-au făurit decât o singură operă, sau mai bine zis n-au făcut decât să refracte, trecând-o prin prisme diferite, o unică frumusețe, pe care ei cei dintâi au adus-o pe lume”…
”Ce colțișor intim și drăguț! Văzându-vă aici între lampa trandafirie și vasul ăsta cu garoafe, cine ar crede că o persoană ca dumneavoastră se poate complăcea în mediul de la șantan!”
Iată ce mi-a spus la plecare adoratorul meu, când a venit pentru prima oară la masă la mine, împreună cu Hamond, codoșul.
Fiindcă am un adorator. Nu știu cum l-aș putea numi altfel decât folosind termenul acesta desuet: nu este nici amantul, nici flirtul, nici peștele meu… nimic altceva decât un adorator.
„Ce colțișor intim și drăguț!”… În seara aceea, am râs cu amărăciune în spatele lui… O lampă cu lumina voalată, o vază de cristal în care scânteiază apa, un fotoliu așezat în dreptul mesei, divanul hodorogit pe care-l acoperă pernele răspândite într-o savantă dezordine – și musafirul, înșelat de aparențe și superficial, e gata să-și închipuie o viață retrasă, meditativă și studioasă, de femeie superioară, petrecută între pereții zugrăviți în verde pal… Ha, ha! N-a observat nici călimara prăfuită, nici penița uscată, nici cartea cu filele netăiate părăsită pe cutia goală în care țineam cândva hârtia pentru corespondență…”
(fragment din Hoinara)
Și să vedem filmul…
„Colette” este un biopic dramatic lansat în 2018, regizat de Wash Westmoreland și având-o pe Keira Knightley în rolul principal, ca Sidonie-Gabrielle Colette, una dintre cele mai cunoscute scriitoare ale Franței. Filmul explorează începuturile carierei Colettei, concentrându-se pe căsnicia ei cu Henry Gauthier-Villars, cunoscut sub pseudonimul „Willy”, interpretat de Dominic West, și pe modul în care această relație a influențat dezvoltarea sa profesională și personală.
„Colette” urmărește viața scriitoarei de la căsătoria sa timpurie și mutarea la Paris, până la succesul ei ca scriitoare sub numele soțului său și lupta ulterioară pentru recunoașterea muncii și identității sale. Filmul pune accent pe dinamica relației dintre Colette și Willy, care inițial își încurajează soția să scrie romane semi-autobiografice, pentru ca apoi să le publice sub propriul său nume, profitând de succesul și talentul ei.
Filmul abordează teme precum constrângerile de gen și sociale ale epocii, drepturile de autor și lupta pentru recunoaștere profesională într-o lume dominată de bărbați. De asemenea, explorează sexualitatea și identitatea de gen, evidențiind relațiile lui Colette cu alte femei și implicarea sa în scenele artistice și literare avangardiste ale Parisului. Prin povestea Colettei, filmul scoate în evidență eforturile unei femei de a-și găsi propria voce și de a se elibera din constrângerile impuse de societate și de căsătoria ei.
Keira Knightley a fost lăudată pentru interpretarea complexă și nuanțată a scriitoarei, aducând în prim-plan forța, vulnerabilitatea și spiritul rebel al Colettei. Chimia dintre Knightley și Dominic West adaugă profunzime relației dintre personajele principale, evidențiind tensiunile și dinamica de putere dintre Colette și Willy.
Filmul a fost bine primit de critici, apreciat pentru costumele sale detaliate, designul de producție care reconstituie cu fidelitate Parisul de la începutul secolului XX și pentru scenariul care aduce în atenție aspecte relevante ale vieții și carierei Colettei. Deși unii critici au menționat că filmul ar putea aborda într-o măsură mai mare complexitatea personalității și operei scriitoarei, „Colette” este considerat o introducere captivantă și vizual încântătoare în viața uneia dintre cele mai fascinante figuri literare ale Franței.
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
