deschid brațele și las lumina să curgă 

deșirată în mine

ca un fular vechi din care

zboară albine și mici ecuații respiratorii, un gând

ascuns într-o pasăre-ascunsă-n alt

gând, foarte înalt

atât de semeț încât sentimentele-și sapă adânc

ferestre obligatorii

mai cheamă, mai curge și 

 câinele blând, pe care plimb

mângâioase tălpile goale, din blana lui

ies adjective

traversează lumina și se închid

prin brațe

în sine.

foto arhiva personală

Citește și arteziene în stern