Pe când mă plămădea
a dat buzna
îngerul de serviciu
Din sperietură
mi-a smuls
o bucată
de sub umărul stâng și
m-a lăsat așa
neterminată
De-atunci bat lumea
în căutarea
mea, a ta?!
A nimănui și altcuiva.
• foto tumblr.com
Citește și Lacomă de vis
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
