Și cât aș vrea
strâns în curea
mijlocul ei
de fată rea.
Și cât aș da
în sus cu moneda
să-mi cadă în brațe
ea, frageda.
Și cât nu știi,
tu și toți peștii,
că mi-ai dat iară
foc jariștii.
Mai este-un și
nu-mi este câtuși
de puțin jenă,
nebuno,
de ce-ai roși?!
foto tumblr.com
Citește și să-nsemnăm vinerea sărbătoare cu verde
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
