liniștea asta-i dată prea tare

îmi țiuie inima

și vinul stă prea înclinat 

pe masa joasă cu trei

picioare

intră, te-așază în gol

zâmbește-mi nepăsător

ca un șiret înnodat, ca sunetul

gâdilat de fanfare

și spune-mi, n-ai vrea

să-nsemnăm vinerea sărbătoare

cu verde

în căutătura ta

ce mă pierde ?!

foto tumblr.com

Citește și s-a mai dezacordat un ”la”