Pentru că ni s-a cerut părerea în legătură cu proiectul noii Legi a Educației, îndrăznim să aducem în prim-plan câteva dintre ideile care ne-au preocupat mult de-a lungul timpului.
1. Una dintre măsurile de maximă importanță și urgență ar fi BACALAUREATUL DIFERENȚIAT pentru elevii cu cerințe educaționale speciale.
Da, suntem pentru incluziune și integrarea în școlile de masă, deși există școli speciale care pot fi valorificate/modernizate/extinse în acest scop în avantajul acestor copii, dar trebuie ca acești elevi să beneficieze de examene diferențiate.
Nu doar cu prelungirea timpului de examen, așa cum, de altfel, se face în acest moment, ci și cu o selecție adecvată a programei pentru examen. O oră în plus la examen nu e relevantă pentru nivelul de studiu al elevului, care în timpul anilor de studiu au avut program de intervenție personalizată pe domenii de activități, curriculum adaptat, profesor de sprijin etc.
Astfel, apare ca EVIDENTĂ necesitatea de a fi ajustat și examenul final în raport cu nivel de studiu care poate fi cuantificat printr-o baterie de teste finale anterioare examenului național. Adaptarea programei de bacalaureat e ultimul pas în acordarea unei șanse reale la o evaluare corectă și coerentă.
2. Renunțarea la posibilitatea ca nota la contestație să SCADĂ, având în vedere principiul Non reformatio in peius, despre care se vorbește prea puțin. Un avocat profesionist ar putea desființa într-o clipă această practică, născută doar din dorința de a stăvili numărul mare de contestații, ceea ce, desigur, îi denaturează esența și obiectivele.
Ni se pare absolut injust să se accepte scăderea notei, în condițiile în care elevul, cu bună știință, consiliat de profesorii care l-au pregătit, contestă nota, considerând că prestația lui a fost subevaluată!!!!
Wikipedia: Non Reformatio in peius (lat. ne-reformarea în rău adică nimănui nu i se poate înrăutăți situația prin propria cale de atac ) este un principiu juridic care afirmă faptul că unei persoane nu i se poate agrava situația în propria cale de atac. Cu alte cuvinte, unei persoane care declară apel sau recurs nu i se poate crea o situație mai grea prin acceptarea acestei căi de atac. Acest principiu de drept procesual este întâlnit în toate sistemele de drept care derivă din dreptul roman. Potrivit lui, instanța de judecată nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a declarat apel sau recurs. Regula non reformatio în peius este cunoscută din vechime și, în teoria și practica judiciară, cunoaște multiple aspecte concrete.
Să luăm exemplul Germaniei, al Austriei, Poloniei, Elveției, în care MATURA este examenul final pe care îl dau numai cei care absolvă cel mai înalt nivel al studiilor liceale și urmează să se înscrie la facultate. Absolvenții școlilor tehnologice dau, la rândul lor, un Berufsmatura, adică un examen aplicat meseriei pe care o vor urma.
O lucrare corectată de către 6 profesori nu mai reflectă sub nicio formă evaluarea obiectivă.
3. Reducerea vârstei de pensionare!
Vârsta de pensionare trebuie să scadă în învățământ, dacă, într-adevăr, se dorește calitate, performanță, eficiență. Energia, talentul, modernitatea celor tineri reprezintă un atu care contribuie la starea de bine a clasei. Profesia această erodează, consumă și epuizează, atunci când o faci cu pasiune, conștiință, devotament.
La 60 de ani, o profesoară poate fi considerată la apogeul virtuților sale pedagogice. E vorba aici despre demnitate, prestanță, tot ceea ce presupune arta de a capta interesul unor tineri și a-l menține viu pe parcursul anilor de studiu.
Nu, nu e discriminare, e luciditate. Profesorii care doresc să se pensioneze atunci când le dictează ceasul biologic ar trebui respectați, așa cum sunt respectate și alte categorii de personal a căror vârstă de pensionare începe de la 40 de ani….
Respectul guvernatorilor față de profesor trebuie să țină cont de respectul persoanei în cauză. Învățământul este un sistem dinamic, în primul rând la nivelul relației profesor-elev, pentru că puterea de muncă, voința, carisma, reziliența depind de vârstă.
4. Înființarea de școli vocaționale și tehnologice, pentru cei care doresc să urmeze o anumită meserie. Această triere se face în Occident începând cu clasa a patra, având un efect benefic asupra parcursului educațional al fiecărui elev.
Și, desigur, avem nevoie de școli moderne, de campusuri care să permită activități diverse, sportive, recreative etc, avem nevoie de profesori motivați și cu stimă de sine. Avem nevoie de personal medical și de psihologi în școli.
În loc de concluzie:
Noi, românii, avem o problemă: acordăm mai multă atenție lucrurilor negative decât să curățăm ceea ce este putred.
Exemple:
1. Elevii care dau examen în Colegiu au pile. Deci să nu dăm examen în școală.
2. Directorii aleși de Consiliul Profesoral sau de Consiliul de Administrație sunt oamenii nu-știu-cui. Să dăm examen național, în urma căruia poate veni cine-vrea director în Colegiul X, unde, timp de 4 ani, să acționeze după bunul plac, integrat sau nu în colectiv, acceptat sau nu, reprezentând sau nu interesele acelei unități de învățământ.
3. Profesorii angajați prin examen în școala X sunt neamurile/pilele/favoriții cuiva. Să dăm examen de titularizare, nu mai contează omul, ci postul. Pentru că ne temem mai mult de favoritisme, nepotisme și alte siteme de pile și relații, ajungem în situația ca profesori cu nota maximă la titularizare nu-și pot exercita la maximum competențele, fiind siliți să aleagă dintr-o listă care nu oferă șanse reale.
Soluția e simplă și a mai fost practicată: angajarea trebuie să se facă în școală, cu probe care să reflecte cu adevărat calitățile umane, morale și competențele celui care își dorește să lucreze în școala respectivă. Există, în fiecare colectiv, un spirit care îl definește și care îl face eficient în procesul de învățare. Nu e de neglijat, pentru că viziunea școlii se întemeiază pe coordonatele profesionale și umane ale colectivității care o deservește.
Exemplele pot continua.
Facem igienizare prin păduri în loc să dăm amenzi.
E atât de simplu să comentezi abaterile, în loc să le corectezi prin măsuri drastice, eficiente! Corectitudinea este o monedă cu prea multe fețe! Ca să fii corect, trebuie să și pedepsești pe măsură! Qui amat bene, punit bene!
Sunt atâtea sisteme care funcționează ireproșabil, fără să se pronunțe așa: ”Fiindcă X a fost ales în… fiind nepotul/fratele/sora/mama/ ,” instituind legea bunului-simț, a decenței, a profesionalismului și a amendării în caz de inadecvare.
Și, da, depolitizarea funcțiilor n-am văzut-o în proiectul de Lege a Educației.
Păcat.
Ar fi dat bine… Ar fi fost un adevărat câștig de cauză pentru cei de la guvernare.
Depolitizați. Debirocratizați. Aveți încredere în profesori, iar pentru cei care își trădează menirea, dați amenzi drastice! Cred că toate nenorocirile ni se trag și din marea neîncredere pe care acest sistem o are în profesori. Formați buni pedagogi și oameni autentici, devotați unei școli care le desăvârșește personalitatea!
Alegeți omul care sfințește locul. Omul iubit de ai lui. Omul care sfințește locul. E chiar așa de greu?
Citiți și acest articol: Ce faci când ți se sparge vreo țeavă…?