”Gândirea utopică ratează realitatea”, spune Adela Toplean. Ceea ce îmi pare cel mai relevant la cei cu gândire utopică este reducționismul, schematizarea. Dacă idealul îi cere realității mai mult decât poate da, utopia e o insuficiență perceptivă a acesteia.Dau un exemplu. Pragmatismul – ca utopie – simplifică realitatea în mod brutal, îi amputează niște dimensiuni. […]
Nu suport oamenii lipsiți de poezie sau care nu tânjesc după ea. Îmi plac temperamentele dramatice, privirile adânci, răpuse de melancolie. Pragmatismul sau nonșalanța întipărite în trăsături și gesturi, în voce, în mișcări îmi inspiră aversie sau plictis, după caz. Există o poezie a limbajului non verbal și a tonurilor, o tensiune sau o febrilitate […]
Orice se poate pierde prin îmbătrânire, dar nu frumusețea, dacă omul nu se acrește și nu se înrăiește.
Psihologia feministei radicale întrunește simptomatic accente paranoice, mania persecuției, o obsesie patologică pentru imagine și un narcisism desfrânat.
