Arhitectul lui Dumnezeu

„Clientul meu (Dumnezeu) nu se grăbește”

Antoni Gaudi (25 iunie 1852- 10 iunie 1926)

Când spui Barcelona spui Antoni Gaudi.

Originar din Reus, Catalonia, este considerat maestrul modernismului catalan (varianta spaniolă a curentului Art Nouveau). Majoritatea operelor sale se află în Barcelona, iar celebra Sagrada Familia, aflată şi astăzi în construcţie, l-a transformat în ”arhitectul lui Dumnezeu”.

Remarcat încă de tânăr ca un adevărat geniu, n-a mirat pe nimeni atunci când i s-a dat responsabilitatea de arhitect șef al Sagradei Familia, la doar 31 de ani. Cu doar 5 ani în urmă terminase Înalta Școală de Arhitectură și o parte din lucrarile sale fuseseră desemnate să reprezinte Spania la Expoziția Internațională de la Paris. Printre mulții admiratori de atunci s-a aflat și Eusebi Güell, bogatul  industriaș catalan care avea să-i devină patron și prieten pe viață. Astfel că Antoni Gaudi a fost comisionat pentru proiectul Palatului, Coloniei și Parcului Güell.

Istoria Sagradei Familia

Construcția bisericii a început pe 19 martie 1882, de sărbătoarea Sfântului Iosif. Planificarea depășește însă cu mult această dată, în 1866 fiind fondată asociația catolică Associació de Devots de Sant Josep, de către Josep Maria Bocabella i Verdaguer cu scopul declarat de a planifica și plăti pentru construcția bisericii.

Începutul

Bocabella a cumpărat, în anul 1881, un teren în Barcelona și în 1882 a început construcția. Primul arhitect al bisericii a fost Francisco de Paula del Villar y Lozano, un arhitect spaniol născut în Murcia, sud-estul Spaniei.

Villar proiectase mai multe biserici parohiale și absida bazilicii mănăstirii din Montserrat (Gaudí a lucrat cu Villar la acest proiect) și restaurase bisericile gotice Santa Maria del Pi din Barcelona și Santa María de Vilafranca, când, în 1877, a fost numit arhitect al Sagradei Familia.

Cu toate acestea, în 1883, Villar a demisionat din proiect, după ce terminase doar cripta neogotică a bisericii. Un comitet condus de fostul profesor al lui Antoni Gaudí la Școala de Arhitectură, Joan Martorell, l-a numit pe arhitectul catalan din Reus să dirijeze, mai departe, construcția.

Gaudi a dorit ca proiectul său să celebreze credința creștină printr-o arhitectură organică. Catedrala trebuia să fie construită în bătrânul stil gotic, dar cu amprenta stilului Modernista din acel timp.  Mare iubitor de natură, Gaudi a folosit din abundență motive organice, atât la exterior cât și la interior.

Arhitectură organică – Faimoasa scară din Sagrada Familia de forma unei cochilii de melc

După șase ani de la preluarea șantierului, erau gata cripta și capelele din jurul ei. Peste 35 de ani, această criptă îi va fi chiar locul de veci.

În 1904 era gata Fațada Nașterii lui Iisus, iar Gaudi a scos la iveală aproape o sută de plante și animale, toate sculptate în piatră. Astăzi catedrala are trei fațade care înfățișează momente din viața lui Iisus: Nașterea, Viața și misiunea sa și a treia, Moartea și Învierea. Gaudi a trăit s-o vadă doar pe prima.

Fațada Nașterii Domnului – cea mai veche fațadă a Sagradei Familia

În 1915, Gaudi s-a dedicat complet Sagradei Familia, renunțând la orice alt proiect. Unicul său client era Dumnezeu, un ”client” care nu se grăbea (după propriile lui spuse…)

Cu un an înainte de moartea sa, în 1925, era gata și prima clopotniță a catedralei, înaltă de 100 de metri.

Lucrările au continuat

După moartea lui Gaudí, lucrările au continuat sub arhitectul Domènec Sugrañes i Gras, dar au fost oprite de Războiul Civil Spaniol (1936-1939). După război, s-au succedat următorii arhitecți: Francesc Quintana, Isidre Puig Boada, Lluís Bonet i Gari și Francesc Cardoner.

În 1954, a început construcția fațadei Passion. Turnurile au fost finalizate în 1976. În 1987, sculptorul local Josep Maria Subirachs și echipa sa au început să proiecteze sculpturile și ornamentele fațadei.

Sagrada Familia în construcție – noaptea, macaralele par că o veghează

Cele trei fațade ale Sagradei

Când va fi terminată, biserica va avea trei fațade diferite: Fațada Nașterii Domnului, Fațada Patimii și Fațada Gloriei. Gaudí a vrut să înceapă construcția cu fațadei Nașterii Domnului, argumentând că astfel este mai mare probabilitatea ca biserica să fie terminată. 

Fațada Nașterii

Celebrează nașterea lui Iisus. Este cunoscută și sub denumirea de fațada Vieții sau a Bucuriei ori a Crăciunului, iar sculpturile de aici sunt inspirate din capitolele Bibliei referitoare la copilăria lui Iisus.

Detalii ale fațadei Nașterii: motivul principal e sfânta familie (La Sagrada Familia)

Fațada Patimii

Este denumită astfel după patimile lui Iisus, acestea fiind reprezentate prin sculpturi dramatice.

Fațada Patimilor – în centru este Hristos pe cruce

Fațada Gloriei

Este principala fațadă a Sagradei și aici va fi intrarea principală în celebra biserică, atunci când ea va fi complet terminată. Ea reprezintă înălțarea lui Hristos. De asemenea, vor fi reprezentate Purgatoriul, Iadul, Șapte virtuți (bunătate, sârguință, răbdare, caritate, cumpătare, umilință, castitate) și Șapte păcate (lăcomie, poftă, mândrie, lacomie, lene, mânie, invidie). Alte teme sunt Moartea, Judecata finală și Gloria.

 

Detalii de pe fațada Gloriei – Veronica și soldații romani 

Gaudí a lucrat la Sagrada timp de peste 43 de ani…

Biserica se apropie acum, în sfârșit, de finalizare, construcția este planificată să se încheie în jurul anului 2030.

(sursa)