„Durerea nu e contagioasă” (Ana Blandiana)

Două poeme profunde, semnate de un suflet sensibil… Ana Blandiana.

 

Carantina

Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâșietoare atingeri.

Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decât zidurile,
Nici o carantină nu izoleaza atât de perfect,
E banal ce spun – acesta e argumentul.

Doamne, câtă literatură conținem!
Sentimentele – vă amintiți? – le-am învățat încă la școală.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.

Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi.
Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze?
Numai bocete tradiționale.

*

Dacă ne-am ucide unul pe altul

Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi,
În ochii noștri în jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncunună definitiv
Orice privire,
Dacă ne-am ucide, dupa ce ne-am privit
Cu dragoste fără de țărm în ochi,
Și, cunoscându-te, ți-aș spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine,
Vei rămâne numai cu mine,
Tu, cel născut din cuvânt,
Vei cunoaște gust de pământ,
Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ți prin ele mâinile,
Cu nențeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie…
Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasă-ți culorile în flori,
Pletele lungi cărărilor
Și ochii luciu mărilor,
Să știi
De unde să le iei,
Când vei veni…
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaș fiecare și victimă,
Salvator și salvat,
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,
Mult după ce nu vom vedea…
 

Citește și Depresia nu te caută prin buzunare de mărunțiș…