Graffiti a existat încă din antichitate, din perioada Greciei antice și a Imperiului Roman. Cu cât locul este mai privat, cu atât performanța realizării sale aduce o satisfacție mai intensă celui care, în acest fel particular, vrea să se facă  înțeles bine, să își lase însemnul care să ”țipe” de pe zidul suport cu fonturi stridente. Un astfel de mesaj graffiti a găsit de cuviință să lase și prietena lui Kurt Cobain – solistul trupei Nirvana – pe peretele apartamentului acestuia, motivul fiind însă, mai degrabă, stârnit de pasiune și de dorința de a-și declara puternica impresie lăsată asupra sa de către năvalnicul iubit: “Kurt Smells Like Teen Spirit

Graffiti-ul a ajuns de pe perete la inima destinatarului; simțindu-se flatat de această manifestare și interpretând-o într-un mod măgulitor (cred că și eu aș fi făcut-o, cui nu-i place să se simtă adorat?!), Kurt îi spune prietenei, după ceva timp, „Hei, îți amintești de seara aceea? Ai scris un lucru pe peretele meu … este chiar cool și vreau să-l folosesc.”

Și l-a folosit!!! Este titlul piesei care i-a asigurat Nirvanei un succes nebun. Piesa face parte din cel de al doilea album al lor, Nevermind. Erau anii ’90.

Ceea ce este super amuzant, este faptul că ”Smells like teen spirit” era, de fapt,  denumirea deodorantului folosit de Kurt…  Ce să spun, puternică emoție olfactivă, cântată și azi!

El poate fi oricine. Poate lua orice formă și orice conținut. Cu atitudinea, parfumul și  eu-ul acordate perfect.

Poate fi Beethoven, Eros Ramazotti, Schubert, Queen, Vivaldi, Beatles, AC/DC, Whitney Houston, Carlos Gardel, Guns n’ Roses, Bach, Vaya con Dios, Chopin, Paganini … și numai Dumnezeu mai știe cine. Pentru că este creația lui.

Astăzi – Smells Like Teen Spirit!

Nirvana. Știu că exprimă liniștea perfectă, starea de libertate totală însoțită de o fericire înaltă, definitivarea supremă a ciclului repetat al nașterii, vieții și morții.

Și totuși ei, Nirvana, cântă așa. O metaforă inversată.