“Admir artista, iubesc însă femeia”.

sunt cuvintele regelui Carlos al Portugaliei la adresa Haricleei Darclée. “Dacă aş putea, te-aş păstra pentru mine şi ţi-aş cere mereu, mereu să cânţi.” îi spunea el în scrisorile de dragoste.

Prima Tosca din istorie

”E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă: ”Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini.

E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca; prima Tosca din istorie…

Premiera operei lui Puccini nu putea fi decât la Roma, dată fiind plasarea poveştii în trei puncte cheie ale oraşului: biserica Sant’Andrea della Valle, Palatul Farnese şi Castelul Sant’Angelo. Dar până acolo, realizarea operei „Tosca” a fost o operă în sine, în mai multe acte şi cu desfăşurare dramatică: numeroase discuţii în contradictoriu între compozitorul Puccini şi libretiştii Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa, între Puccini şi editorul operelor sale, Giulio Ricordi, ameninţări de-o parte şi de alta cu renunţarea… Şi chiar neîncrederea dramaturgului francez Victorien Sardou în capacităţile lui Puccini de a alcătui o operă închegată, convingătoare, din piesa sa – La Tosca.” (sursa)

Cea care aduce bucurie – Privighetoarea Carpaţilor

Soții Haricli și-au botezat al patrulea născut (10 iunie 1860) cu numele Hariclea, femininul numelui de familie, din grecescul Charikleia, care înseamnă ”cea care aduce bucurie”.

Trimisă la Viena, pentru că era mai ușor de ajuns cu vaporul decât de făcut drumul la Paris, Hariclea  a studiat opt ani cum să fie soție, mamă, gospodină și și-a însușit bunele maniere într-o societatea aleasă. În această perioadă a ieșit la iveală minunata sa voce remarcată de profesoara de muzică, dar nu a urmat Conservatorul, ci s-a întors în țară.

Hariclea și-a făcut debutul pe scena micului teatru din Brăila, iar la București a început să fie invitată la palat și admirată în saloanele vremii.

Dorința de mai mult a împins-o către Paris și, ajunsă acolo a luat lecții de canto în timp ce visa la marile scene.

Auzind-o cântând, directorul Operei din Paris i-a recomandat-o compozitorului Charles Gounod pentru rolul Julieta. Acesta a ascultat-o și, după cum scria N. Carandino, i-a spus la final, cucerit: ”Dacă vocea umană ar fi palpabilă, aș lua dintr-a dumitale și aș face tartine pe care să le gust tot timpul!”

Gounod a fost cel care i-a dat numele de scenă – îi spunea, rostind cu accent franțuzesc, d’Hariclée și așa s-a născut… Darclée.

Succesul de la Paris i-a asigurat intrarea la Teatro alla Scala din Milano. Pe râvnita scenă milaneză, de-a lungul carierei ei, au urmat apoi nu mai puțin de 112 spectacole.

”Simbol al triumfului românesc peste hotare, imagine sonoră a frumuseții, a grației, a cântecului; ridicată pe scutul înflorit al unei epoci unice în istoria lumii, sinteză definitivă a gloriei de scenă.” – N. Carandino

Prima Floria Tosca, rolul compus de Puccini special pentru vocea ei 

Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost, fără îndoială, cel din anul 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca.

Înainte să urce pe scenă obişnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului

Hariclea Darclée a susţinut crearea Operei Române din Bucureşti, în 1921. Tradiţia muzicală a rămas în familie, iar fiul său, Ion Hartulary-Darclée, a devenit dirijor şi compozitor. Nu s-au păstrat, din păcate, înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece româneşti: ”Cântecul fluieraşului” de George Stephanescu şi ”Vai mândruţă dragi ne-avem” de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian, la o vârstă foarte înaintată, dar la care calităţile naturale şi tehnice ale minunatei sale voci erau intacte.

foto tumblr.com