Cu 25 de ani în urmă, în 5 aprilie 1994, la numai 27 de ani, se stingea în locuința sa, Kurt Cobain, celebrul chitarist, vocalist și autor, al cărui nume va rămâne legat pentru totdeauna de formația „Nirvana”. Ceea ce se știe mai puțin despre el este că a lăsat în urmă foarte multe manuscrise, fragmente de jurnal și texte poetice care îl înfățișează drept un artist de o mare profunzime și sensibilitate. Poate că acesta a fost și motivul pentru care gloria a fost o povară prea mare, pe care a încercat s-o înece în alcool și droguri. La moartea sa, datorată unei plăgi prin împușcare, Michael Azerrad, autorul monografiei „Come as You Are: The Story of Nirvana,” a spus: ”Acum e dus și va completa blestematul acela de club”, referindu-se, desigur, la locul de întâlnire al celorlalți mari cântăreți uciși de droguri, ca
Jimi Hendrix, Janis Joplin și Jim Morrison. Despre primul dintre ei declarase că îi era foarte apropiat ca fire…
„Voi fi un superstar al muzicii, mă voi sinucide şi voi lăsa după mine flacăra gloriei, la fel ca Jimi Hendrix. ”
Cu toate că la un moment dat afirmase că „Drogurile sunt o pierdere de timp. Îţi distrug memoria, respectul şi toate lucrurile care construiesc stima de sine.”, Cobain, care a revoluționat muzica rock, reușind să-l surclaseze pe Michael Jackson chiar – cu albumul din 1991, „Nevermind”, a recurs la combinații periculoase de substanțe nocive și alcool, sfârșind printr-un gest care a pus capăt unei existențe excentrice, dar pline de succes.
„Smells Like Teen Spirit.”, dacă ne aducem bine aminte, devenise, prin anii 90, un fel de imn al generației tinere și continuă să inspire și în ziua de azi adolescenții nonconformiști.
Load up on guns, bring your friends
It’s fun to lose and to pretend
She’s over-bored and self-assured
Oh no, I know a dirty word
Hello, hello, hello, hello
Hello, hello, hello, how low?
Hello, hello, hello, how low?
Hello, hello, hello
With the lights out it’s less dangerous
Here we are now, entertain us
I feel stupid and contagious
Here we are now, entertain us
A mulatto, an albino
A mosquito, my libido
I’m worse at what I do best
And for this gift I feel blessed
Our little group has always been
And always will until the end
Hello, hello, hello, hello
Hello, hello, hello, how low?
Hello, hello, hello, how low?
Hello, hello, hello
With the lights out it’s less dangerous
Here we are now, entertain us
I feel stupid and contagious
Here we are now, entertain us
A mulatto, an albino
A mosquito, my libido
And I forget, just why I taste
Oh yeah, I guess it makes me smile
I found it hard, it’s hard to find
Oh well, whatever, nevermind…
„Mai bine arzi tot, decât să te stingi încet.”
„Prefer să fiu urât pentru ceea ce sunt, decât iubit pentru ceea ce nu sunt.”
„Apatia generaţiei mele mă dezgustă. Mă dezgustă şi propria mea apatie, pentru că îmi lipseşte coloana vertebrală şi nu mă opun întotdeauna rasismului, sexismului şi tuturor celorlalte -ism-uri de care ne tot plângem de ani şi ani.”
„Folosesc bucăţi şi fragmente din personalităţile altora pentru a mi-o forma pe a mea.”
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
