Adâncimile emoționale și sociale ale condiției umane
Alberto Moravia, pe numele său real Alberto Pincherle, (28 noiembrie, 1907, Roma, Italia— 26 septembrie, 1990, Roma),este unul dintre cei mai importanți scriitori italieni ai secolului trecut, contribuția sa la evoluția culturii remarcându-se în publicistică, proză scurtă și romane care s-au convertit mia apoi în filme devenite celebre, desigur, vă amintiți de La ciociara (1957; Două femei – în regia lui Vittorio De Sica, avându-i în distribuție pe Sophia Loren, Jean-Paul Belmondo) sau Gli indifferenti (1929; Timpul indiferenței – regia Citto Maselli, în rolul principal Claudia Cardinale).Opera sa este marcata de un realism critic, explorând adesea condiția umană, alienarea și problemele sociale și politice ale timpului său. Temele recurente ale operei literare sunt legate de problematica socială a alienării, dar și a sexualității frustrate, afectate de lipsa iubirii și a degenerării emoției umane.
La 8 ani, micul Alberto suferă de tuberculoză osoasă (o formă de osteomielită cauzată de Mycobacterium tuberculosis), dar își ocupă intens timpul petrecut la sanatoriu, țintuit cu dureri mari în pat, învățând limbi străine și citind din marii clasici ai literaturii universale: Giovanni Boccaccio, Ludovico Ariosto, William Shakespeare, Molière.
Astfel, se decide să scrie, iar pentru un timp devine jurnalist la Turin și Londra, ipostază în care studiază oamenii și comunitățile în care trăiesc, materialul servindu-i pentru creația literară.
Primul roman, Gli indifferenti, scris la 22 de ani, amintit mai sus, este o radiografie lucidă a corupției clasei de mijloc, având în centru povestea unei mame și a doi dintre copiii ei, siliți să facă față unei realități brutale ce amenință din temelii structura umană, pervertind-o și condamnând-o la izolare, solitudine, frustrări existențiale. Stilul lui Alberto Moravia se caracterizează prin sobrietate, simplitate – de altfel specifică realismului, acuitate psihologică și talent portretistic, toate acestea individualizându-l în contextul literaturii italiene.
Moravia, un spirit rebel, nu s-a mulțumit doar să fie un observator tăcut al societății, ci a devenit o voce critică a timpului său. Fascismul lui Mussolini l-a împins într-o lume de umbre, unde a scris sub pseudonim, dar nu a tăcut. Romanele sale, precum „Il Conformista” („Conformistul”) și „La Noia” („Plictiseala”), sunt mărturii ale unui secol zbuciumat, reflectând teme precum conformismul, alienarea și căutarea sensului într-o lume în schimbare.
Viața sa personală a fost la fel de colorată ca și romanele sale. Căsătoria cu scriitoarea Elsa Morante și apoi cu Carmen Llera au adăugat noi nuanțe vieții sale. Călătoriile extinse în străinătate i-au lărgit orizontul, influențându-i scrierile cu perspective noi și diverse.
Stilul său literar, un realism care se apropie uneori de disecția psihologică, a făcut din fiecare roman o explorare a adâncurilor sufletului uman. Fiecare pagină scrisă de Moravia este o oglindă a societății, o reflecție a luptei interioare și a tensiunilor exterioare.
Câteva idei pentru reflecție, înainte de a-i citi cărțile și/sau viziona filmele:
Bunul-simţ: ceva de genul sănătăţii contagioase.
*
Cu cât eşti mai fericit, cu atât dai mai puţină atenţie fericirii.
*
Este mai greu să nu invidiezi un prieten fericit, decât să fii generos cu un prieten nefericit.
*
Nu-i singur cine este singur, ci e singur cel ce se simte singur.
*
Viaţa e alcătuită din obişnuinţe; până şi cinstea nu e decât o obisnuinţă; din momentul însă în care obişnuinţele ni se schimbă, viaţa devine un infern, iar noi nişte diavoli dezlănţuiţi, fără respect nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi.
*
Ştii ce trebuie să facem când chiar nu mai avem ce face? Trebuie să ne schimbăm.
*
De multe ori întâmplările importante sunt chiar acelea pe care nu ni le-am dorit, dar s-au întâmplat.
*
De fapt curajul şi teama nu există, există doar conştientul şi inconştientul. Conştientul e teama, inconştientul e curajul.
*
Amorul propriu este un animal curios. Poate supravieţui somnolent sub cele mai puternice lovituri, trezindu-se rănit de moarte de o simplă zgârietură.
*
În dragoste, așa cum se întâmplă în orice fel de experiență, oamenii cred că ceea ce le lipsește este tot ceea ce au nevoie.
Citiți și Cu și despre femei….
