Andra Tischer
Interviu. Acolo unde cad voalurile (III)
„ Luminița Giurgiu este un spirit romantic, grefat pe un temperament vulcanic şi o sensibilitate care aduce la suprafaţă scântei de lavă, pulverizând în aer aşchii de emoţie… Cine se lasă pătruns de ele, va avea o surpriză pe care cu greu o va putea uita. Ea scrie cu o ingeniozitate lingvistică atât de impresionantă, încât te face să nu-i poţi lăsa din mână poeziile şi să reciteşti la nesfârşit, imaginându-ţi, cu fiecare nouă lectură, un alt decor, alte personaje, alte emoţii.”
Care este cuvântul/ expresia care vă definește ca femeie?
Luminița Giurgiu: Niciun cuvânt, nicio expresie, nici măcar o calitate a oricărei femei nu ar trebui – nici nu reușește, de altfel – să fie cea mai mare sau cea care o definește.
O femeie este o plasă de mister în care se leagănă universul. Un motoraș cu ardere poetică internă care funcționează, oare în câți timpi?
În patru timpi cu iubire, în trei cu empatie, în doi timpi cu creativitate, chiar și-ntr-unul singur, cu devotament. Funcționează și în contratimp, trăgând lumea după ea cu demnitate, fără să se bată cu pumnul în piept sau să își aroge merite.
Acolo, undeva în ce-am spus, mă aflu și eu.
Care este cuvântul/ expresia care vă definește ca scriitoare?
Luminița Giurgiu (septembrie 2022)De ce scriu femeile?
primii acolo
mi-am umplut poala, nu m-am uitat
s-ajungă și altora”
Cum este percepută astăzi literatura feminină? Care este importanța care i se dă vis-a-vis de literatura scrisă de bărbați?
Care este atuul literaturii scrise de femei?
Luminița Giurgiu: Hmmm. Atuuri. Căutăm mereu atuuri, e normal, dar uneori mi se pare absurdă orice înfruntare pentru orice fel de așa zisă întâietate sau superioritate. De aceea nu răspund cu entuziasm la o astfel de întrebare și-mi vine în minte, culmea!, ce-a zis un bărbat de Nobel:
„Eu cred că femeile greșesc amarnic când pretind că sunt egale cu bărbații; ele sunt de departe superioare și întotdeauna au fost. Orice ai da unei femei, ea îl va îmbunătăți. Dacă-i dai o casă, ea îți va da un cămin, dacă-i dăruiești iubire, ea îți va naște un copil. Dacă-i dai alimente, ea îți va da hrană. Femeia înmulțește și amplifică tot ce i se oferă.”
Poate că ăsta e și atuul literaturii scrise de femei. Nu știu, e un parfum pe care-l simți, explicațiile l-ar bagateliza.
Dacă recunoaștem femeii care scrie și rolul de mentor, care sunt gândurile pe care le transmiteți femeilor din România?
Luminița Giurgiu: Prin fire nevăzute, chiar de nu știe, femeia, în sine, este un mentor.
Există și niște „pulsații morse” ale firii care nu încetează, de când lumea, să transmită femeilor mesajul de a fi ele însele, nu ceea ce vor alții de la ele. Iar femeile care scriu, îl amplifică 🙂 Așadar, să aibă încredere în ele însele, în vocea lor femeiască. Să spună ce gândesc cu propriul cap și, să și facă ce spun. Indiferent cât de mizeră, nedreaptă sau alunecoasă e viața, femeia a ajuns astăzi cu arătătorul ei delicat și puternic, pe telegraful lumii.
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
